 Etansarea corecta a ansamblurilor de tamplarie termoizolanta in timpul operatiunilor de montaj constituie o provocare reala pentru toate firmele care efectueaza astfel de operatiuni. Dificultatea este data atat de complexitatea fenomenelor care trebuie gestionate, de problemele ce necesita o solutionare optima, cat si de varietatea foarte mare a solutiilor tehnice care pot fi adoptate - fiecare cu avantajele si dezavantajele sale. Este de notorietate faptul ca, pe piata nationala, optiunea unui montaj in conformitate cu exigentele de calitate RAL a fost ca si inexistenta in ultimele doua decenii, singurele exceptii fiind constituite de cateva prototipuri de case pasive, precum si de unele demersuri timide ale furnizorilor de sisteme de a populariza metodele propuse de expertii IFT Rosenheim. Chiar si in conditiile in care o instalare in conformitate cu ghidul elaborat de institutul german presupune o majorare sensibila a pretului produsului finit, este clar ca alternativa continuarii pe drumul improvizatiilor nu mai poate fi sustinuta, pe termen mediu si lung.
Cazuri distincte de instalare, cu solutii specifice si personalizate
Probabil ca in procesul de instalare, dupa plasarea in pozitia optima a ferestrelor/usilor si fixarea corecta a acestora, impermeabilizarea la apa si aer constituie cerinta cea mai stringenta, aceasta asigurand, printre altele, compatibilitatea cu intentia de utilizare, pe intreaga durata de exploatare a produsului. Practic, etansarea are un rol vital in cadrul fiecaruia dintre planurile care se formeaza la interfata dintre rama si golul de montaj. Pentru a se garanta ca aceasta operatiune are rezultate permanente si este realizata in mod profesional, este necesar ca suprafetele de imbinare sa fie pregatite in mod adecvat, iar geometria rosturilor sa fie corect definita. In functie de pozitia fata de zona de transfer a caldurii, imbinarile pot fi functionale (de tip deschis, etanse la apa si permeabile la aer) sau structurale (avand un rost inchis, impermeabil si fara preluare a miscarii, rigide, ca in cazul cutiilor de rulouri sau mobile). Diferenta majora dintre categoriile respective este data de faptul ca, daca la imbinarile functionale este permisa si chiar de dorit o permeabilitate limitata la aer, la interfata cu cladirea sau in cazul contactului dintre doua elemente constructive, etansarea la aer este necesar sa fie permanenta. De asemenea, expertii IFT mai definesc si asa-numitele imbinari de compensare, utile mai ales in cazul miscarilor ample ale cladirilor. Acestea pot fi realizate practic prin intermediul unor profile H asamblate mecanic pe o parte si avand prevazute benzi precomprimate pe partea opusa sau prin insertii de profile din EPDM. Trebuie mentionat ca rosturile structurale exterioare trebuie sa prezinte o etanseitate ridicata la ploaia antrenata de vant, in vreme ce la sinele de ghidaj ale rulourilor transferul capilar trebuie intrerupt fie prin metode constructive, fie printr-o etansare suplimentara.
|
