Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

La fel ca in cazul ansamblurilor de ferestre/usi, procesul de instalare a structurilor de pereti cortina este extrem de complex si necesita o abordare integrata, presupunand folosirea unor sisteme profesionale, care sa asigure lucrarii finale caracteristicile de performanta prevazute in proiect. Departe de a se reduce doar la aspectele vizuale, o instalare corecta trebuie sa ia in calcul principii avansate ale fizicii constructiilor si ulterior sa le puna in practica, prin utilizarea unor sisteme profesionale. Expertii de la ift Rosenheim, sustinuti de organizatia profesionala germana RAL, au elaborat un ghid practic, disponibil inclusiv  in limba romana, unde sunt detaliate toate aspectele esentiale in legatura cu montajul fatadelor cortina. Pornind de la premisa ca expertii in domeniu au acumulat, de-a lungul timpului, o experienta suficient de bogata pentru a intelege si implementa corect indicatiile specialistilor din Germania, o asemenea lucrare este bine venita, in contextul in care tot mai des se pune accent pe eficienta energetica a anvelopantelor, in majoritatea proiectelor arhitecturale moderne, inclusiv celor rezidentiale, fiind prevazute structuri vitrate de mari dimensiuni.

 

Principiile ce tin de fizica din domeniul constructiilor si pe care se fundamenteaza indicatiile expertilor in ceea ce priveste instalarea corecta a peretilor cortina sunt detaliate in cadrul capitolului al patrulea al Ghidului. Aspectele majore ce trebuie luate in considerare in legatura cu instalarea sunt constituite de: realizarea izolatiei termice pe timp de iarna si de vara, protectia impotriva umezelii, impotriva formarii condensului si a mucegaiului, protectia impotriva ploii, izolarea fonica (sunet aeropurtat) si protectia impotriva focului. Respectarea principiilor etanseitatii, a cerintelor minime de izolatie termica, evitarea sau reducerea la minimum a puntilor termice, precum si verificarea tuturor acestor parametrii se afla in responsabilitatea arhitectului sau a proiectantului profesionist. Asadar, se subintelege faptul ca detinerea unor cunostinte aprofundate in domeniile respective reprezinta o cerinta obligatorie atat pentru proiectant, cat si pentru executant. In ceea ce priveste temperaturile de suprafata si izoterma, se poate demonstra ca, actionand constant pe un perete exterior pe o perioada mai lunga (stare stationara), se creeaza un flux de caldura datorat gradientului de temperatura. Practic, fluxul de energie termica are sensul de la cald la rece. In functie de proprietatile termice ale sistemului peretelui exterior, exprimate prin conductivitatea termica (notata cu λ si masurata in W/mK) aferenta materialelor de constructii, se formeaza un profil caracteristic de temperatura pentru sectiunea transversala a structurii. Fata de un perete simplu, unde transferul de energie este unidimensional, in situatiile complexe de instalare apar fluxuri multidimensionale, cum ar fi, de exemplu, cele din zona de jonctiune cu peretele exterior, si de aceea reprezentarea profilului de temperatura nu poate descrie in intregime toate aspectele legate de fizica constructiilor. Prin urmare, se impune o reprezentare izotermica. Izoterma este o curba formata din puncte avand aceleasi caracteristici de temperatura si se calculeaza cu ajutorul programelor software, pe baza metodei elementului finit. Ulterior, acestea permit determinarea cu maxima acuratete a fluxurilor de caldura, precum si a distributiei temperaturii in sectiunea transversala.

 

Fatadele cortina, ca elemente componente ale peretelui exterior, sunt expuse la actiunea umiditatii atat din exterior, cat si din interior. Daca intemperiile din exterior sunt, in general, recunoscute ca o incarcatura clara si logica, in ultima perioada s-a acordat o atentie mai redusa incarcarii date de  umiditatea relativa a aerului din incinta. Este evident ca toate componentele exterioare si imbinarile lor trebuie sa fie adaptate la aceste sarcini de umiditate. Ce aceea, este necesar sa fie prevazut drenajul umiditatii, sa fie prevenita intrarea necontrolata a apei, iar continutul de umiditate al materialelor sensibile sa fie limitat. In ceea ce priveste puntile termice, ele constituie deficiente constructive ale anvelopei unui imobil. Pot aparea sub forma de puncte, linii sau suprafete localizate si se creeaza prin conectarea diverselor componente sau prin utilizarea unor materiale cu diferite conductivitati termice. Puntile termice se caracterizeaza prin fluxuri ridicate de caldura si temperaturi de suprafata (Rsi) inferioare pe partea incaperii. Pentru a evita condensul si a reduce pierderile de caldura prin ventilatie, este indicat sa se asigure un design impermeabil la aer al suprafetei ce inconjoara zona de transfer de caldura, inclusiv a imbinarilor si componentelor. De asemenea, au fost definite cerinte exacte pentru minimizarea si controlul strict al schimbului de aer, in mod independent de actiunea utilizatorului. Imbinarile/rosturile din suprafata periferica pe unde are loc transferul de energie se pot clasifica in rosturi functionale (de exemplu, cele dintre cercevea si toc), de constructie ale partilor componente (articulatii, cuplaje etc.) si de imbinare intre componente (in cazul imbinarilor structurale). In cazul rosturilor din zona perimetrului de transfer termic al cladirii, in special in cazul imbinarilor continue dintre peretele cortina si structura, trebuie sa se aiba in vedere ca articulatiile in cauza sa fie continue si etanse, in conformitate cu normele tehnice in vigoare. In ceea ce priveste permeabilitatea la aer, caracteristica respectiva se testeaza conform EN 12153 si se clasifica in conformitate cu prevederile EN 12152. Mai trebuie precizat faptul ca etanseitatea altor articulatii si imbinari de conectare a componentelor este determinata prin EN 12114, practic o imbinare fiind considerata etansa daca prezinta o valoare determinata in laborator a permeabilitatii aerului mai mica de 0,1 m³/[h m (daPa). Metoda de usa suflanta (Blower-Door-Methode) poate fi utilizata pentru a evalua calitatea prelucrarii. Scurgerile si procesarea necorespunzatoare pot fi, de asemenea, detectate intr-o maniera specifica. Cu toate acestea, metoda nu este potrivita pentru a face declaratii cantitative despre permeabilitatea la aer a imbinarilor individuale, pentru a certifica existenta unui flux de aer inacceptabil de mare.

 

Comportamentul la caldura si umiditate al conexiunii dintre structura portanta si peretele cortina este determinat de climatul intern si extern. Aerul are proprietatea de a putea absorbi o cantitate maxima de apa sub forma de vapori de apa (valoare de saturatie), in functie de temperatura sa. Ca regula generala, aerul cald poate absorbi mai multa apa decat cel rece. Pentru a evita condensul si formarea mucegaiului, este necesara respectarea unor cerinte minime pentru protectia termica in zona puntilor termice. In cazul in care acestea nu pot fi indeplinite, pentru ca, de exemplu, izolarea termica a peretelui exterior existent este insuficienta, atunci clientul trebuie informat asupra riscului formarii condensului si mucegaiului. Pentru a proba respectarea cerintei minime mentionate anterior, a fost introdus factorul de temperatura fRsi , care se determina in conformitate cu standardul EN ISO 10211. Indicele respectiv, masurat in mpK/W se bazeaza pe calculul rezistentei termice pe partea incaperii si trebuie sa indeplineasca, in cel mai defavorabil punct al conexiunii, cerinta minima fRsi ≥ 0,70, adica temperatura suprafetei trebuie sa fie de 12,6 °C. Pentru evaluare se utilizata izoterma de 13 °C. Aceasta valoare a fost cunoscuta anterior sub denumirea de temperatura a punctului de roua de 9,3 ° C (ambient de 20 ° C si 50% umiditate relativa a aerului) sau  izoterma de 10 °C. Formarea mucegaiului are o probabilitate de circa 80%, la  umiditati sustinute in regiunea superficiala, pe o izoterma diferita. Calculul temperaturii de suprafata se efectueaza folosind un  program special. Rezistentele termice pe partea camerei RSi urmeaza sa fie stabilite in zona peretelui cortina la 0,13 mpK/W, iar in zona structurii cladirii, inclusiv la imbinarea cu constructia, la 0,25 mpK/W. 

 

In special in cazul cladirilor eficiente din punct de vedere energetic (imobile NZEB, case pasive etc.), calculul cerintei de energie primara anuala trebuie sa tina seama nu numai de pierderile de caldura de transmisie cauzate de componente, ci si de cele ce au loc prin puntile termice. Exista metode simple de calcul, ce presupun aplicarea unei supravalori forfetare coeficientului de transfer termic aferent suprafetei (valoarea U). In scopul unei verificari detaliate a impactului liniar al puntii termice, de exemplu la montarea in perete a unei ferestre sau a unei fatade, acesta este cuantificat prin coeficientul de transfer termic asociat cu lungimea (adica: Psi) si masurat in W/mpK. Valoarea respectiva exprima cantitatea de caldura transferata la o diferenta de temperatura de 1 Kelvin si pe lungimea de 1 metru, din zona puntii termice. Izoterma de 13 ° C (respectiv 12,6 ° C) poate fi utilizata pentru o analiza care ia in considerare si problema mucegaiului, conform conditiilor-limita descrise in DIN 4108-2. In general, izotermele puternic curbate caracterizeaza zonele cu pierderi mari de caldura, de aceea o cerinta de baza fiind aceea a liniaritatii, la limita, a curbelor respective. Un alt aspect deosebit de important este cel al ploii de impact (sau de conducere – eng. Driving rain), ce impune ca imbinarile expuse la astfel de fenomene sa fie proiectate astfel incat sa se previna o intrare necontrolata a apei si, concomitent, sa se protejeze materialele sensibile la umiditate. Peretii cortina sunt testati pentru rezistenta la impactul ploii in conformitate cu EN 12155 si clasificati conform EN 12154.