In procesul de gestionare a operatiunilor aferente productiei de tamplarie termoizolante, una dintre certitudini este aceea a incheierii voluntare sau involuntare a activitatii de management. Pentru a facilita aceasta tranzitie care are loc mai devreme sau mai tarziu, este necesar ca atat persoanele, cat si afacerea in sine sa fie perfect pregatite pentru transfer. In prezent, se fac destul de des confuzii intre „exit” si succesiune. Ambele fenomene sunt normale si necesare pentru a asigura trecerea la urmatoarea generatie sau la un cumparator oarecare. Prima certitudine este aceea ca nimeni nu porneste linistit din punct de vedere emotional la un astfel de drum daca nu are o viziune clara asupra propriei sigurante financiare. De aceea, un plan bine pus la punct al procesului respectiv constituie un instrument util de asistenta, asigurand simultan un control si o vizibilitate optima a procesului de transfer si monetizare, printr-o clarificare si o perfecta intelegere a aspectelor financiare ale tranzactiei. O astfel de abordare este cu atat mai necesara cu cat experienta arata ca, de regula, peste 70% din posesiunile unui proprietar de companie sunt captive unor active cu o lichiditate redusa, ceea ce induce de la bun inceput destul de multe riscuri. Au fost destul de multe cazurile in care, de exemplu, in incercarea de transfer a activelor catre angajati, manageri sau familie, intregul proces s-a finalizat prin faliment, iar proprietarul a obtinut cel mult 10% din valoarea reala a companiei. De asemenea, alte statistici indica faptul ca 20% dintre companiile transferate catre terti isi inchid relativ rapid operatiunile dupa schimbarea proprietarului. De asemenea, un alt risc demn de luat in considerare este cel al sistemului de taxare a tranzactiei, ce poate ajunge la valori foarte mari in anumite state. Pentru a gestiona cat mai bine toate aceste pericole, este necesar sa se ia in considerare cateva elemente. In cazul unui exit, planul se focalizeaza pe monetizarea lichiditatilor captive in afacere, cu impact minim din punct de vedere fiscal si cu asigurarea unor venituri stabile (latura financiara a afacerii), in vreme de pentru succesiune este necesara asigurarea functionarii optime a companiei, in absenta adminstratorului actual (partea umana a afacerii). In primul caz, o atentie deosebita trebuie acordata: coordonarii optiunilor in acord cu tintele personale, financiare si de afaceri; folosirii celor mai bune vehicule legale de exit (vanzare, capitaluri proprii, cadou, achizitie de gestiune, plan de proprietate a actiunlor etc.); protectiei activelor de creditori; personalizarii profesionale a planului. Avantajele unui exit sunt date, in general, de maximizarea valorii obtinute, minimizarea taxelor, controlul complet al procesului, protectia angajatilor etc.). In ceea ce priveste succesiunea, aceasta se rezuma la transferul managementului in conducere si a acesteia din urma in proprietate. In sens larg, este vorba despre construirea de valoare, crearea culturii unei succesiuni continue focalizate pe capitalul uman, livrarea de produse de calitate catre client, asigurarea recurentei fluxului de numerar si protectia viitorului companiei (prin stabilirea unei directii clare de dezvoltare, profesionalizare, dezvoltarea sistemului de management si a capitalului uman, incurajarea lucrului in echipa si a abilitatilor de conducere, selectarea atenta a actionariatului si alegerea conducerii executive - CEO).
.gif "ABONARE REVISTE")
