Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

In ultima perioada, o atentie tot mai mare este acordata evolutiei monedei nationale in raport cu principalele doua valute de referinta (euro si USD). Atat experti din partea Bancii Nationale a Romaniei (BNR), cat si reprezentanti ai diferitelor banci comerciale si ai altor organizatii de profil isi exprima opinii transante in legatura cu acest subiect. Daca pozitia autoritatii oficiale a pietei monetare locale, care insista pe necesitatea mentinerii RON la cota actuala (cu mici marje de fluctuatie), este justificata de o alta functie de baza ce revine BNR – si anume aceea de a asigura o cota a inflatiei in limite prestabilite – mai dificil de inteles este presiunea exercitata de anumite entitati private, in sensul devalorizarii RON. Pentru beneficiarul final, remunerat preponderent in moneda nationala, o eventuala depreciere a acesteia ar fi dezavantajoasa, avand in vedere faptul ca toate tarifele la materii prime si utilitati sunt calculate in functie de referinta leu – euro sau leu – USD. Din pacate, lucrurile nu sunt atat de simple precum par la o analiza superficiala, intrucat pentru producatorii locali, ale caror rezultate sunt valorificate, in principal, pe pietele externe, o consolidare a incasarilor ar putea fi obtinuta inclusiv printr-o redimensionare a cursul de schimb. In categoria respectiva se incadreaza inclusiv firmele care activeaza in domeniul tamplariei termoizolante si livreaza produse finite la export. Acestia ar avea avantaje nete in ipoteza unei deprecieri a RON, care s-ar putea concretiza prin cresterea puterii financiare, realizarea de investitii din resurse proprii, consolidarea pozitiei pe piata si, la limita, asigurarea unor venituri suplimentare pentru angajatii proprii. Iata, asadar, ca o moneda "slaba" nu inseamna, in mod obligatoriu, diminuarea puterii de cumparare.

 

Singura problema care se pune in acest moment este constituita de identificarea unei valori optime pentru cursul de schimb valutar, care sa asigure un echilibru intre atingerea tintelor inflationiste si incurajarea exportului, in vederea echilibrarii balantei de plati. Demersul respectiv este departe de a fi simplu de gestionat, iar principala problema actuala este aceea a imposibilitatii obtinerii unei balante corecte exclusiv pe baza raportului cerere-oferta existent pe fiecare dintre segmentele mentionate. Pentru firmele din domeniu care au o pondere insemnata a veniturilor provenite din incasari de pe pietele externe, 2013 va insemna, pe de-o parte, un an in care se va ajusta puternic nivelul cheltuielilor cu energia (date fiind corectiile impuse de autoritatile europene in ceea ce priveste pretul gazelor naturale si al electricitatii) si, pe de alta parte, o sansa reala de redresare, avand in vedere perspectiva realista de modificare a cursului de schimb valutar. Ramane de vazut care dintre cei doi factori de influenta vor avea forta mai mare. In cazul in care o ponderea livrarilor la export in productia totala este foarte mare, este posibil ca sumele suplimentare obtinute ca urmare a deprecierii RON sa compenseze complet cresterile cheltuielilor si sa asigure chiar o majorare a cifrei de afaceri. In aceasta situatie ar fi rezolvata oarecum problema lichiditatilor financiare care blocheaza momentan planurile de dezvoltare. Dupa cum se observa, scenariul respectiv depinde, intr-o mare masura, de amploarea operatiunilor derulate pe alte piete.

 

Riscurile sporirii necumpatate a cotei de productie destinate exportului sunt legate, in cazul acestei industrii, de incertitudinea care planeaza asupra evolutiei pietelor europene. Dupa cum se stie, dezechilibrele consemnate in zona euro au fost generate de asa-numita criza a datoriilor publice, iar, in opinia autoritatilor comunitare competente, singura masura care poate fi adoptata pentru solutionarea problemei ar fi aceea a limitarii artificiale (prin prevederi legislative precise) a deficitelor bugetare. In conditiile date, este destul de probabil ca programele de finantare existente, care vizeaza, printre altele, eficientizarea energetica a imobilelor, sa fie blocate. Ca urmare, avand in vedere faptul ca o parte importanta a cererii pentru produse de tamplarie din Romania se bazeaza tocmai pe astfel de resurse, cresc destul de mult sansele unei ajustari negative a solicitarilor, cel putin pe termen mediu. Pierderea contractelor din categoria respectiva sau diminuarea masiva a acestora ar insemna pentru o firma puternic orientata catre activitati de export un faliment aproape sigur, avand in vedere faptul ca nisele lasate libere in Romania au fost deja ocupate de firmele concurente. Aceasta nu sugereaza o abandonare a ideii de livrare la export, insa este clar faptul ca se impune o dimensionare realista a activitatii respective, in conditiile in care piata locala prezinta inca un potential latent destul de important. Din cele prezentate, se observa faptul ca problematica este destul de complexa, iar factorii de influenta exteriori pot avea efecte destul de importante asupra segmentului analizat, caracterizat printr-o stabilitate destul de fragila, de altfel. In acest moment, putine sunt insa datele certe care ar putea sa asigure formularea unei solutii viabile. Singurul element asupra caruia ar trebui insistat este constituit de orientarea explicita catre client si de identificare rapida a oportunitatilor oferite, in vederea acoperirii unei ponderi cat mai mari din capacitatile de fabricatie existente, indiferent de destinatia produselor finite. In ceea ce priveste factorii exogeni, este bine ca efectul acestora sa fie minimizat, obiectiv ce poate fi atins doar in conditiile asigurarii unui echilibru intern stabil al companiei.