EVACUAREA fumului si gazelor fierbinti prin sisteme SHEV |
Produse & Tehnologii Publicat de Ovidiu Stefanescu 02 Mai 2019 06:00 |
Controlul modalitatilor in care fumul este evacuat dintr-o cladire reprezinta un element central al strategiei de protectie in caz de incendiu, care, la randul sau, este necesara si chiar obligatorie in noul context definit de sustenabilitatea in constructii, ce se refera, printre altele, la confortul si siguranta utilizatorilor. Deschideri special proiectate pentru evacuarea fumului si a gazelor fierbinti echipeaza, de regula, ferestrele instalate la mare inaltime, asigurand astfel zone necontaminate de compusi chimici periculosi (cum ar fi monoxidul de carbon sau acidul cianhidric), pe unde se poate asigura tranzitarea ocupantilor imobilului catre iesiri. Astfel de dispozitive ofera, pe de-o parte, timpul necesar evacuarii persoanelor si, pe de alta parte, permit echipelor de interventie sa limiteze pagubele si sa izoleze focul intr-o maniera mult mai eficienta. Domeniul sigurantei la incendiu a fost in ultima perioada tot mai des in atentia organismelor europene de reglementare, pe fondul dezastrelor care s-au petrecut recent in Bucuresti, Londra si alte orase de pe continent.
Punere in functiune, manipulare si mentenanta
In cadrul normelor si standardelor armonizate (cum ar fi, de exemplu, EN 12101-2) pentru sistemele de evacuare a fumului si gazelor fierbinti se utilizeaza acronimul SHEV (Smoke Heat and Exhaust Ventilators), fiind definite ca dispozitive ce au capacitatea de a crea un strat flotant de gaze, situat deasupra unei zone cu aer respirabil, avand ca scop oferirea timpului necesar persoanelor pentru a parasi incinta incendiata. Regula generala impune ca orificiile de alimentare cu aer proaspat sa asigure un flux similar de fluid celor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti, pentru a se obtine astfel un echilibru stabil al sistemului. Pentru a se garanta functionarea corecta, normele actuale impun realizarea unor teste riguroase de performanta, referitoare, printre altele, la eficienta aerodinamica, incarcarile din vant si zapada, impactul nemijlocit al diversilor factori agresivi de mediu etc. De asemenea, fiabilitatea sistemului este verificata la peste 10.000 de cicluri de functionare. Produsele care fac obiectul standardului mentionat anterior sunt supuse unor teste de conformitate, in urma carora li se aplica marcajul CE care atesta indeplinirea tuturor cerintelor de performanta. La momentul actual, in Europa standardul EN 12101-2 este singurul care atesta functionarea unui sistem de ventilatie a fumului. Pentru o compatibilitate perfecta, trebuie urmate numeroase proceduri, inclusiv cu privire la punerea in functiune, manipulare, inspectie periodica si mentenanta. Elemente specifice de care depinde performanta sistemelor
Dimensionarea sistemelor de ventilare a fumului se realizeaza pe baza unor calcule de aerodinamica a ariei libere (Afa). Aceasta suprafata este, de regula, mai mica fata de cea geometrica (Gfa) a deschiderii, definita ca dimensiune a sectiunii rectangulare traversate de fluxul de aer. Indicatorul Afa este determinat in conditii dinamice de testare, un coeficient de corectie fiind aplicat pentru a asigura acuratetea datelor in ceea ce priveste performantele masurate. Atunci cand este necesara instalarea unei guri de ventilatie (masura prevazuta, de regula, de inginerul specialist in securitate la foc sau de persoana responsabila cu siguranta in caz de incendiu), dimensiunile acesteia sunt comunicate sub forma Afa. Deseori, o astfel de informatie nu este disponibila, iar in cazul respectiv se impun eforturi suplimentare din partea proiectantului pentru a identifica valoarea corecta. Deseori, se creeaza confuzii intre Afa si Gfa si, de aceea, pentru a se oferi garantia ca astfel de riscuri sunt complet eliminate, se impune ca specificatorii sa fie cei care evalueaza in final daca valoarea folosita este cea corecta sau nu. Atunci cand aceasta este comunicata catre producator este, de asemenea, vital sa se foloseasca terminologia potrivita pentru a se evita orice confuzie si, implicit, instalarea unui produs gresit. Trebuie metionat faptul ca responsabilitatea evaluarii compatibilitatii produsului cu intentia de utilizare apartine in egala masura echipei de proiectare generala si inginerului specialist, iar calculul Afa este parte a respectivului proces de colaborare. Vantul reprezinta, in ecuatia data, un factor extrem de important, iar specialistul in protectia la incendiu trebuie sa determine aportul de aer necesar, precum si daca, din motive ce tin de proiectare sau de orientare, este necesara instalarea unor piese speciale care sa impiedice fumul sa reintre in incinta. De aceea, ansamblurile de ventilare trebuie montate la o anumita distanta de echipamentele de absorbitie a fluidelor de la exterior si, in acelasi timp, este necesar sa fie protejate impotriva fortelor date de curentii de aer, pentru a evacua asa-numita „descarcare negativa”. De pilda, in cazul unui atrium unde proiectul specifica faptul ca ventilarea se efectueaza pe cale naturala, admisia va avea loc la un nivel inferior celui la care sunt instalate orificiile de evacuare a fumului. |