Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Recent, pe plan comunitar au fost introduse noi reglementari in ceea ce priveste utilizarea sticlei in constructii, un exemplu reprezentativ in acest sens fiind constituit de normele DIN 18008, partea intai si a doua, intrate in vigoare in cursul lui 2019, care definesc partial atat termenii utilizati in domeniu, cat si bazele generale de punere in opera. De asemenea, in cadrul acestor documente se detaliaza, intr-o anumita masura, regulile de proiectare si design, cu accent pe interactiunile dintre vitraje si suporturile liniare ale acestora. Un prim aspect care trebuie lamurit de experti este acela daca sticla securizata (prin metode termice sau chimice) face obiectul actualelor standarde. Raspunsul la intrebarea respectiva este complex si depinde in mare masura de abordarea fiecarui stat european in parte. Dupa cum se stie, sistemul comunitar de standardizare trece la momentul actual printr-un amplu proces de reconfigurare, care are ca scop accentuarea uniformizarii terminologice si stabilirea unei baze comune de documentare, care sa evite orice interpretare posibila si sa incurajeze armonizarea cu legislatiile nationale. 

 

Tema centrala a dezbaterilor care au loc in prezent intre expertii de pe continent este constituita de utilizarea sticlei de siguranta (laminate/securizate) in structura geamurilor care ocupa intregul ecart dintre doua niveluri consecutive ale unui imobil. Este vorba despre asa-numitele structuri transparente montate pe toata deschiderea dintre podea si tavan, in ultimii doi ani problematica respectiva fiind discutata de cei mai importanti specialisti europeni din domeniul sticlei, dat fiind gabaritul excesiv al acestor elemente de constructie si masurile suplimentare de securitate ce se impun, pentru a asigura respectarea tuturor cerintelor de siguranta a utilizatorilor, in contextul general al sustenabilitatii. Multa vreme, adoptarea unei legislatii coerente in domeniu, care sa sustina principiul mentionat anterior, a fost amanata deoarece factorii de decizie din domeniul legislativ au considerat ca problema respectiva nu constituie o urgenta, iar adoptarea unor masuri concrete ar fi prea costisitoare. De aceea, prevederi explicite de siguranta in cazul utilizarii vitrajelor de mari dimensiuni au fost prescrise doar in cazurile in care astfel de exigente erau absolut necesare. Din pacate, o asemenea abordare lipsita de profesionalism ii lasa din nou pe utilizatori "descoperiti" in ceea ce priveste securitatea personala, fiecare constructor fiind liber sa efectueze in mod independent procedurile de evaluare a riscurilor si sa adopte, dupa aceea, masurile pe care le considera de cuviinta. Cel putin aceasta este, la momentul actual, situatia concreta din Germania, riscurile fiind compensate intr-o oarecare masura de expertii care se ocupa de componentele relevante ale unei constructii, inclusiv de vitrajele de mare gabarit. De asemenea, asociatiile profesionale active pe piata pun la dispozitia celor interesati o serie de mijloace de interpretare, cu toate ca ele nu includ instructiuni care sa acopere toate cazurile practice posibile. Situatia curenta nu este nici pe departe satisfacatoare pentru niciuna dintre parti - proiectanti, executanti si beneficiari - din acest motiv expertii de la IFT Rosenheim considerand utila realizarea unei treceri obiective in revista a starii de fapt din mai multe state europene relevante, pentru a identifica in mod exhaustiv care sunt solutiile adoptate in fiecare caz, precum si practicile agreate de autoritati pentru a gestiona intr-o maniera cat mai satisfacatoare aceasta situatie realmente delicata, avand in vedere implicatiile profunde in ceea ce priveste siguranta utilizatorilor.

 

In Austria, de exemplu, specificatiile tehnice cu privire la vitrajele de securitate si utilizarea acestora in diverse proiecte sunt destul de clare. Practic, exista un set precis de reguli, construit pornind de la standardul national OIB 4, referitor la "Siguranta utilizarii si accesibilitate", la care se adauga o serie de observatii explicative comprehensibile, prin care se evita interpretarile ce ar putea duce la periclitarea unui nivelul acceptabil de siguranta. Notele explicative prezinta explicit regulile generale aplicabile atat in cazul apartamentelor din cadrul structurilor multietajate, cat si in cel al caselor unifamiliale, indiferent de numarul persoanelor care locuiesc in acestea. De asemenea, este disponibila seria de standarde ONORM B 3716, care pot fi folosite inclusiv pentru zona de vitrare, cu deosebire capitolul referitor la aplicatiile de sticla. Datorita structurii administrative de tip federal pe care o are statul austriac, legislatia in vigoare lasa posibilitatea asa-numitelor "abateri echivalente", care sunt acceptate insa doar dupa analiza atenta a unui corp de specialisti cu experienta relevanta in domeniu, de regula experti in inginerie civila, care sa ateste ca abaterile propuse pot fi permise fara a induce compromisuri in planul sigurantei utilizatorilor. Chiar si in aceste conditii aparent foarte stricte, daca proprietarul cladirii si proiectantul respecta cerintele OIB 4, atunci devine foarte evident ce tip de sticla trebuie sa se utilizeze pentru fiecare domeniu de aplicare in parte. Aceasta demonstreaza ca simplitatea legislativa si claritatea cu care sunt elaborate normele pot genera rezultate satisfacatoare, fara a mai fi nevoie de interventii suplimentare. Din punct de vedere al reglementarilor din domeniul analizat, Elvetia ar putea fi definita ca o "insula a constructorului fericit". Sintagma respectiva descrie clar situatia din tara cantoanelor, unde atata timp cat standardele si liniile directoare relevante pentru sticla de securitate nu sunt incluse ca elemente obligatorii in autorizatia de construire sau nu sunt mentionate in mod explicit intr-o lege a muncii, aplicarea reglementarilor restrictive este voluntara. Concret, toate normele de siguranta referitoare la componentele din sticla sunt orientative, dar aceasta nu se traduce prin eludarea lor completa. Expertii din domeniu actioneaza in mod profesionist si stiu foarte bine cand se impune necesitarea aplicarii unor conditii mai restrictive, in functie de specificul fiecarui proiect in parte. Practic, in momentul in care apar indoieli legate de securitatea sau sustenabilitatea unui proiect, toate eforturile sunt indreptate in directia eliminarii riscului. Cele mai importante reglementari sunt reprezentate de standardul SIA 331 "Ferestre si usi de tip francez" si ghidul SIGAB 002 "Siguranta sticlei - Cerinte pentru componentele vitrate". De asemenea, brosura tehnica SIGAB "Sticla in arhitectura" ofera sugestii utile pentru utilizare.

 

Informatiile puse la dispozitie de asociatia franceza a industriei de constructii (FFB) indica faptul ca in Hexagon pentru toate tipurile de geamuri (integrate in ferestre, usi si pereti despartitori interiori) este necesara respectarea standardului national "NF DTU 39 - Lucrari de constructii - Alegerea sticlei in functie de expunerea la riscuri - Partea 5: indicatii pentru proiectanti si antreprenori". Lucrarea poate fi utilizata pentru toate tipurile de anvelopante, cu conditia definirii precise a tipului de vitraj si de fatada. De asemenea, norma descrie in detaliu modul in care suprafetele de sticla trebuie marcate si ofera chiar informatii cu privire la tipul de prelucrare a cantului. Problema este ca in interiorul locuintelor, decizia apartine exclusiv proprietarului, cu conditia respectarii numarului si tipului de utilizatori. Teoretic, in Franta singura conditie de securitate ce trebuie indeplinita se rezuma la respectarea prevederilor standardului mentionat anterior. In Belgia, reguli cu privire la vitrajele de securitate pot fi gasite in norma NBN S 23-002, utilizata in paralel cu amendamentele si rectificarile ulterioare. Acestea fac o distinctie clara intre tipul de aplicatie (apartamente, imobile de birouri, scoli, institutii de agrement, restaurante si cladiri publice, centre comerciale/mall-uri). Elementul comun este constituit de clasificarea sticlei de siguranta, in conformitate cu prevederile EN 12600. In fine, in Italia legea care reglementeaza activitatile din constructii este NTC (Norme Tecniche Per Le Costruzioni) din 2018. Referiri specifice la utilizarea sticlei sunt incluse in standardul UNI 7697 - Criterii de siguranta pentru aplicatiile de sticla. 

 

In concluzie, se poate afirma ca Germania se diferentiaza de celelalte state dezvoltate din Europa prin faptul ca la nivel federal exista o norma legala in cadrul careia este definita fara echivoc terminologia de siguranta a elementelor arhitecturale din sticla, insa implementarea acesteia nu este obligatorie si necesita o experienta relevanta a celor implicati in procesele de proiectare si punere in opera. In celelalte state analizate, se incearca abordari hibride, in functie de traditie si specificul activitatii de constructii, efectul pozitiv fiind reprezentat de faptul ca toate sistemele analizate permit masurarea performantelor si adoptarea masurilor necesare pentru garantarea unui nivel acceptabil de siguranta. Aceasta nu inseamna insa ca problema generala este solutionata definitiv, in viitor fiind necesara o abordare integrata, prin stabilirea unor norme armonizate, valabile in toata zona economica europeana.