Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Estetica mediului construit este perceputa de cele mai multe ori ca un aspect important de luat in considerare pentru proiectarea oraselor ce au in centrul preocuparilor utilizatorul uman. Este evident faptul ca o problema curenta de maxima relevanta este cea legata de conceptiile contradictorii in ceea ce priveste considerentele estetice. Aspectele intrinseci (compozitional, plastic, design de detaliu etc.) cuprind elemente care sunt caracteristice unei fatade privite ca obiect, in timp ce conceptele extrinseci (conexiune umana, intelectuala si contextuala) constau in trasaturi relationale, care determina frumusetea perceputa ca legatura cu un agent extern. Relatiile potentiale dintre cele doua categorii si relevanta lor relativa au reprezentat o preocupare centrala a specialistilor internationali in ultima perioada, cu atat mai mult cu cat mediul construit nu ar trebui sa raspunda doar masuratorilor fizice ale confortului, ci s-ar impune sa urmareasca si sa consolideze bunastarea psihologica a comunitatilor. 

 

Semnificatia frumusetii in arhitectura si discutia despre preferintele estetice atunci cand vine vorba de proiectarea cladirilor moderne au fost explorate inca din timpurile clasice, odata cu tratatul de arhitectura al lui Vitruvius - cel mai vechi exemplu cunoscut al unui asemenea demers. Autorul a propus o intelegere a frumusetii bazata pe simetrie si proportie, ca principale trasaturi gasite in desenele naturii, folosind proportiile corpului uman ca model de perfectiune naturala. De la momentul respectiv pana in prezent, aceasta perceptie a frumusetii in arhitectura a fost teoria principala, exemplificata de-a lungul timpului prin utilizarea pe scara larga a "raportului de aur", cu precadere in perioada renascentista sau utilizarea unei scale antropometrice de proportii, la mijlocul secolului al XX-lea. In ultimele decenii, perceptia estetica a mediului construit a fost abordata de mai multi savanti, mai ales pe doua fronturi: fie din perspectiva teoretica, ancorata intr-o filozofie cu radacini istorice, fie prin evaluarea raspunsurilor diferitelor grupuri de participanti, in urma sondajelor si chestionarelor cuprinse in diverse studii. De mentionat insa ca exista si eforturi relevante din domeniul neuro-stiintei cognitive, avand ca scop intelegerea modului in care creierul nostru percepe stimulii vizuali ai mediului. Acestea insa au o sfera mai larga, nu abordeaza direct aspecte specifice asociate cu arhitectura si designul urban. Mai multe studii teoretice din ultimele decenii au discutat despre estetica in proiectarea arhitecturala, avand ca scop identificarea aspectelor si resurselor subordonate pentru proiectarea cladirilor si fatadelor armonioase. Exista experti care afirma despre compozitia arhitecturala ca indeplinirea cerintelor estetice depinde de interpretarea artistica a proportiei, structurii, materialului si culorii. Mai mult, acestia considera ca geometria este baza pentru toate formele de expresie arhitecturala, iar arhitectura, ca geometrie organizata, isi trage puterea din opozitie mai degraba decat din adoptarea legilor naturii. Prin opozitie, alti experti afirma ca ordinea structurala prezenta in cladirile istorice constituie principalul motiv pentru acestea sunt considerate placute, deoarece urmeaza complexitatea interna ordonata intalnita in formele naturale si organice. Aceasta legatura directa cu natura a fost extinsa si de alti cercetatori, care pledeaza pentru vivacitatea si elementele derivate din natura, ca trasaturi definitorii folosite pentru a intelege frumusetea in arhitectura, propunand un set complex de proprietati pentru a ghida proiectarea geometriilor vii, inspirate de modele naturale. In fine, a mai fost formulata si opinia ca exista legaturi directe intre estetica, arhitectura, care influenteaza fericirea, emotiile si comportamentul uman. In consecinta, se poate afirma ca perceptia asupra frumosului serveste ca evocare a valorilor comune si acceptate, conectand direct cladirile si fatadele lor la scara si experienta umana. 

 

Studiile vizand rolul simetriei si complexitatii in judecata estetica a cladirilor, prin evaluari individuale si de grup a unor seturi de imagini in diferite scenarii, au relevat faptul ca simetria este mai importanta decat complexitatea detaliilor, in demersul specialistilor de a-si explica preferintele estetice. In general, criteriile de evaluare se bazeaza pe doua seturi de factori contrastanti. Primul este format din factori primari (echilibru, simetrie, regularitate, simplitate, unitate, economie, intelegere, predictibilitate, subtilitate, neutralitate, opacitate, consistenta, scara, planeitate, secventialitate, proportie, culoare, materiale si stil), iar cel de-al doilea din elemente distinctive (asimetrie, complexitate, spontaneitate, activitate, staza, indrazneala, accent, transparenta, varietate, scara, adancime, aleatoriu, culoare, materiale, elemente solide/goluri). Experienta a aratat, de exemplu ca, de cele mai multe ori, oamenii prefera modelele care tind sa urmeze factori distinctivi. Problema preferintelor estetice in designul arhitectural ramane asadar un subiect de maxim interes pentru cercetatori, cu toate ca eforturile au ramas, cel putin pana la momentul actual, in sfera academica, nereusind sa impuna perspectiva arhitectilor si a designerilor urbani care modeleaza cladirile si orasele actuale. Perspectivele acestora sunt relevante pentru intelegerea logicii din spatele designului fatadei, iar alegerile facute exercita un impact clar nu doar asupra aspectului, ci si asupra performantei mediului construit. Intr-o nota practica, acceptarea din partea arhitectilor si a designerilor de fatade este adesea perceputa ca o bariera uzuala in calea integrarii noilor tehnologii in mediul construit, care ar putea contribui la atenuarea problemelor ce tin de echilibrul natural. Intelegerea mai profunda a preferintelor estetice in proiectarea arhitecturala ar putea duce la dezvoltarea unei game largi de produse de constructii cu proprietati multifunctionale pentru aplicatii de fatada, adaptate la diferite sensibilitati estetice atat ale arhitectilor, cat si beneficiarilor. De aceea, un obiectiv de maxima importanta este reprezentat de identificarea parametrilor si a aspectelor relevante implicate in aspectul cladirilor, pe baza opiniilor unor experimentati experti in design. 

 

Perceptia estetica a fatadelor poate fi definita inclusiv de relatiile dintre elementele constructive si o serie de agentii externi, reprezentati de trei conexiuni principale: contextuala, umana si intelectuala. Cu toate ca au fost identificate anumite contradictii intre ele, ideea de baza este aceea ca intotdeauna ar trebui sa existe un echilibru intre eclectism si unicitate. Aceasta dihotomie trebuie sa impuna adoptarea unui alt set de aspecte care sa fie integrat cu succes intr-un proiect, fara ca elementele estetice sa primeze, desi impactul invers ar fi normal, dat de nepotrivirea fatadelor cu mediul in care sunt integrate, perceput ca neatragator sau superficial. Exista opinii conform carora conexiunea umana poate sa nu implice in mod special o traducere directa a dimensiunilor umane, mai degraba fiind vorba despre o abordare clara care ghideaza modul in care cladirea se comporta in raport cu proportiile umane, reflectand scara antropomorfa chiar si in cladirile de mari dimensiuni. Legat de aceasta reflectie, un alt aspect mentionat de mai multi arhitecti a fost preferinta pentru fatade care nu sunt perfect finisate, ci mai degraba includ imperfectiuni voite, facand aluzie la o "frumusete a imperfectiunii". Prin contrat, fatadele "perfecte" sunt percepute de aceasta categorie de specialisti ca fiind anonime si nu foarte umane. Astfel, rezultatul unei atingeri umane in constructia fatadelor a fost declarat obligatoriu pentru a transmite un anumit mesaj de individualizare. 

 

Acest demers exploratoriu de cercetare ofera perspective realiste asupra preferintelor estetice, din prisma unor anumiti experti in design, desi opiniile lor nu au pretentia de a fi exhaustive sau universal valabile. Atat aspectele intrinseci, cat si cele extrinseci au un rol major in identificarea elementului estetic urmarit, cu atat mai mult atunci cand sunt luate in considerare potentialele relatii dintre ele, subordonate obiectivului de imbunatatire a experientei estetice. Rezultatele cercetarilor recente au relevat atat asemanari, cat si divergente intre diversii specialisti care au participat la studiile respective. Pe de o parte, mentiunile legate de proportie, material si culoare au fost in mare masura documentate in literatura, impreuna cu notiunea de ordine structurala a fatadelor si expresia caracterului unei cladiri prin fatada, pentru a explica atractia sau preferinta pentru un anumit tip de structura. Pe de alta parte, in ceea ce priveste aspectele uzuale, rareori au fost luate in calcul formele naturale sau organice, ca factori de influenta asupra preferintelor estetice. In mod similar, specialistii nu accentueaza nici simetria, ca o trasatura clasica legata de frumos, nici complexitatea - aspect larg dezbatut in trecut. Simplitatea, in schimb, a devenit acel element catre care designerii tind in prezent, atunci cand vine vorba despre detalii. Cu toate acestea sentimentul puternic exprimat in favoarea plasticitatii fatadelor cortina sau urmarirea modificarii expresiilor cladirii de-a lungul zilei, probeaza fara indoiala inclinatia spre experiente vizuale complexe, in opozitie cu suprafetele anoste. Se contureaza asadar o preferinta constienta pentru simplitate si rafinament atunci cand vine vorba de designul detaliilor, dar si o dorinta subconstienta de complexitate in caracterul general al fatadei, prin utilizarea materialelor expresive, plasticizate sau cu un design stratificat, printre altele. In final, este important de reiterat profilul de specializat al expertilor care au facut posibile aceste concluzii, acestia fiind, in general, practicieni in proiectare arhitecturala, care acorda o maxima atentie calitatii detaliilor si tectonicii fatadelor, avand capacitarea de a stabili o legatura teoretica solida, dincolo de cladirea privita ca un simplu obiect. Desigur, exista si alte aspecte demne de luat in considerare in ceea ce priveste estetica acestor structuri, de aceea in viitor fiind rezonabila demararea altor cercetari centrate pe preferintele estetice ale publicului larg, incluzand perspectivele sociale intr-o abordare deschisa, al carei obiectiv este legat strict de promovarea unor fatade si cladiri frumoase.