DILEMA bransei: intre „termopane albe” si ferestre realmente functionale |
Punct de vedere Publicat de Ovidiu Stefanescu 09 Mai 2017 09:14 |
Aproape 150 de milioane de euro este exportul actual de tamplarie termoizolanta realizat de companiile din Romania. Cam o cincime din productia nationala! Este mult, este putin? In opinia mea, valoarea respectiva este cam exagerata, daca se are in vedere cererea reala de astfel de produse la nivelul intregii tari (inclusiv in zonele rurale), precum si risipa energetica care a ajuns de-a dreptul proverbiala (nu putini sunt strainii care observa spiritul nostru „ecologic” in virtutea caruia incalzim copacii iarna si ii racorim vara).
Situatia actuala este cam asa: piata de profil s-a agregat destul de puternic, in conformitate cu prognozele realizate in urma cu 10 ani, ramanand active in domeniul fabricatiei aproape exclusiv acele companii care au efectuat investitii serioase in tehnologii, spatii de productie, personal etc. Cele mai mari dintre firmele respective vizeaza, cu mai mult sau mai putin succes, pietele straine. Ceilalti, care nu au avut fondurile necesare pentru dezvoltare sau priceperea de a gestiona corect afacerile proprii, fie s-au restructurat, fie au optat pentru specializarea in operatiuni de montaj. Toate bune si frumoase pana la acest punct.
Sintetizand, avem de-a face cu un domeniu ce dispune de utilaje de ultima generatie (similare celor folosite in statele dezvoltate ale lumii), prin intermediul carora se proceseaza materiale in mare parte identice cu acelea din Europa Occidentala (nu intru aici in amanunte legate de clase, grupe, tolerante si alte elemente aflate in zilele noastre inclusiv pe agenda publica a politicienilor est-europeni). Daca si cunostintele moderne de management se aplica in spiritul si litera lor, rezulta ca singurul avantaj competitiv pe care il mai au producatorii romani este reprezentat de costurile mici cu forta de munca (asta doar daca nu aleg sa-si limiteze la maximum profitabilitatea, ceea ce nu este cazul).
Beneficiul mentionat anterior nu se va mai mentine pentru mult timp, avand in vedere mobilitatea personalului, disparitia barierelor de pe piata muncii etc. Deja firmele locale se confrunta cu o oferta deficitara din acest punct de vedere atat in ceea ce priveste numarul specialistilor, cat si calitatea pregatirii lor (orice comentariu cu privire la scolile de meserii din Romania este de prisos). Aceasta a generat deja presiuni imense asupra salariilor, care se incadreaza pe un trend puternic ascendent. Practic, nu mai taraste nimeni doua profile printr-o hala pentru mai putin de 2.000 de lei.
Care sunt solutiile? Pai este destul de simplu: identificarea si exploatarea inteligenta a altor avantaje competitive. Aici devine evident ca principala preocupare ar trebui sa fie reprezentata de alinierea la cutumele europene de montaj, cu asumarea tuturor costurilor aferente. De asemenea, o idee ar putea fi aceea a diferentierii prin servicii, mai ales a celor din categoria post-vanzare. In fine, se va impune o educare sustinuta a consumatorului local, pentru a-l face sa inteleaga diferenta exacta dintre „un termopan alb” si un ansamblu perfect functional de tamplarie termoizolanta. Asta inseamna, din nou, cheltuieli suplimentare, cum ar fi cele cu publicitatea. Din pacate sau din fericire, alta cale nu exista, iar aceasta duce la indeplinirea vrand-nevrand a obiectivului final, pentru fiecare dintre actorii pietei: clientii vor fi multumiti de produsul/serviciile primite in schimbul unui pret corect, angajatii vor fi motivati cu remuneratii care sa reflecte eforturile proprii, proprietarii de capital vor obtine profituri suficiente care sa asigure o dezvoltare sanatoasa a afacerii, pe termen mediu.
Se observa ca „tunarii” si „descurcaretii” nu au loc in aceasta ecuatie. Desigur, ei nu vor putea fi eradicati, insa semnul ca piata s-a maturizat va fi constituit de scaderea drastica a densitatii acestora. Perspectivele sunt, asadar, pozitive pentru cei care-si propun sa munceasca si sa adauge valoare in beneficiul celor care platesc pentru asta, fara sa le fie rusine ca, mai tarziu, sa-i priveasca in ochi si sa evite justificari penibile la intrebari de genul „de ce mi se misca perdeaua cand afara bate vantul, iar fereastra este inchisa?”.
|