Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Noua lege europeana de protectie a datelor (GDPR) a generat multe dezbateri in ultima perioada, cu atat mai mult cu cat afecteaza in mod direct cel mai larg raspandit sistem actual de comunicare. Practic, prin impunerea unei reguli a carei eficienta este discutabila se induc restrictii inacceptabile in ceea ce priveste transmiterea informatiilor, ce vor afecta mai ales companiile de buna credinta. Este cert ca firmele care opteaza pentru un marketing agresiv, „bombardand” beneficiarii cu mesaje ce promoveaza produse sau servicii inutile sau, pur si simplu, pacaleli, nu se vor lasa intimidate nicidecum de GDPR si vor continua sa faca ceea ce stiu mai bine. Victime sigure vor fi acele companii al caror obiect principal de activitate il constituie comunicarea sau firmele puternic ancorate in realitatea virtuala, ale caror servicii depind in mod direct de legaturile prin e-mail sau alte aplicatii similare. In cazul in care legea va fi aplicata strict in litera sa, iar unii receptori vor dori sa faca rau cu tot dinadinsul, acest lucru va fi posibil, iar circulatia informatiei va avea mult de suferit. Este insa destul de greu de crezut ca se va ajunge acolo, fiind mult mai probabil ca, pana la urma, totul sa se dovedeasca a fi mai mult un foc de paie. La o asemenea concluzie se poate ajunge daca se analizeaza mesajele de intampinare transmise de mari corporatii prezente pe piata din Romania. Multe dintre acestea isi anuntau pur si simplu clientii existenti in baza de date in legatura cu respectiva directiva, fara ca macar sa le ofere optiunea de a alege. Alte firme, mai rafinate, au introdus in mesajul transmis o singura caseta de bifare, prin care se confirma acceptul de a primi in continuare mesaje. In fine, companiile mai responsabile au incercat sa-si convinga partenerii despre utilitatea comunicarii, in final oferindu-le alternativa de a renunta la mesajele respective. Insa acestea din urma au fost foarte putine. Analizand la rece intreaga situatie, unica concluzie care reiese foarte clar este ca, de fapt, fiecare cauta o cale pentru a nu face ceea ce este scris in lege. Pana la urma este normal, niciuna dintre entitatile economice care-si fundamenteaza strategiile de marketing pe astfel de metode nefiind dispusa sa renunte la ele. A incerca sa controlezi in mod strict si complet comunicarea virtuala imi aduce aminte de propunerea hilara a unor „experti” in sigutanta la foc, care, dupa tragediile recente, propuneau clasa A1 pentru intreaga anvelopanta a constructiilor. Cu alte cuvinte, intoarcerea la grota! Nu a fost cazul, dupa cum nu este nici in ceea ce priveste GDPR. Pana la urma, domeniul respectiv, cel al comunicarii prin e-mail, nu poate fi guvernat decat de rabdare, bun simt si autocenzura, corpurile straine – profitorii – urmand sa fie eliminate in mod natural de sistemul imunitar al economiei de piata.