UNDE sunt specialistii nostri de altadata? |
Punct de vedere Publicat de Ovidiu Stefanescu 03 Nov 2016 11:19 |
Cu obstinatie revin la problematica fortei de munca, aceasta ajungand sa constituie o veritabila obsesie pentru managerii locali din domeniul ferestrelor – si nu numai. Multi nu-si explica de ce lucrurile au involuat intr-o asemenea masura in numai cativa ani, pentru ca deficitul a ajuns atat de mare incat nu mai poate fi explicat doar prin reconversia profesionala sau migratia personalului cat de cat calificat. Este adevarat ca multi specialisti au fost atrasi de „mirajul” unor castiguri substantiale obtinute in afara granitelor tarii, acestea fiind, de multe ori, chiar de patru-cinci ori mai mari fata de cele realizate in Romania pentru acelasi efort depus. De asemenea, se poate admite inclusiv ca domeniul respectiv este departe de a mai fi un „El Dorado”, capabil sa atraga oamenii, ca un magnet, datorita unor perspective de castiguri substantiale.
Bransa s-a „subtiat” considerabil in ultimii opt ani, iar oportunistii au dat de mult bir cu fugitii. Cu toate acestea, motivele situatiei actuale sunt mult mai complexe. Riscand sa par subiectiv, trebuie sa repet o asertiune facuta recent – si anume aceea a deficientelor grave de management al resurselor umane, concretizate prin incapacitatea de a asigura loialitatea angajatilor performanti. Putini sunt aceia care-si fac calcule precise si constientizeaza care este valoarea unui profesionist veritabil si ce eforturi sunt necesare pentru a crea un specialist pe aceasta nisa. Eforturile de a creste fidelitatea angajatilor sunt inca aproape inexistente, iar putinele firme care au cu adevarat o strategie din acest punct de vedere pot fi numarate pe degetele de la o mana. Acestea fiind date, de ce se mai mira unii manageri ca nu au cu cine lucra?
Este adevarat, insa, ca nici sistemul national de invatamant nu genereaza oameni cat de cat pregatiti intr-o specializare sau alta, pentru ca noi, romanii, suntem prea fuduli ca sa ne trimitem odraslele la munca; le cream toate conditiile pentru a obtine diplome inutile in drept sau economie, pentru ca, mai apoi, sa ingroase randurile somerilor la portile hipermarketurilor, in speranta obtinerii unui post de caiser sau merchandiser. Fix ca-n filmele cu prosti! Nu conteaza ca respectivele persoane au carente grave in materie de ortografie sau de cultura generala, galoanele de pe umeri sunt mai importante (nota bene, la nemti, peste 75% dintre copii urmeaza cursurile unor scoli de meserii … dar ce, sunt ei detinatorii adevarului absolut?!).
Lasand gluma la o parte, situatia este extrem de grava si aproape imposibil de corectat. Daca la toate acestea se mai adauga si sporul demografic negativ, iata ca tabloul dezastrului este complet! Solutii? Pentru tamplari, singura sansa ar fi aceea de reluare a procesului de calificare directa in productie, urmata de o selectie riguroasa a performerilor si o recompensare corecta a eforturilor acestora, pentru a reduce pe cat posibil riscul „dezertarii”. Pentru aceasta insa este nevoie de o oarecare viziune si o intelegere corecta a axiomei conform careia conditiile necesare si suficiente pentru succesul unei intreprinderi capitaliste sunt ca, in egala masura, patronii sa fie multumiti de profitul obtinut, angajatii de salarii, iar clientii de calitatea produselor/serviciilor. Altfel…
|