DREPTUL la indignare si frustrarea data de esecul unui demers altruist |
Punct de vedere
Publicat de Ovidiu Stefanescu
22 Apr 2016 08:00
|
Efortul continuu de analiza obiectiva (si subiectiva, pe alocuri, recunosc) a unei piete atat de „alunecoase” cum este cea de tamplarie termoizolanta poate lasa sechele pe termen lung, daca nu este gestionat rational. De multe ori, se insinueaza in cursul acestei permanente „vanatori” de date, informatii, subiecte etc. sentimentul inutilitatii, generat, pe de-o parte, de impasibilitatea unei parti semnificative a destinatarilor si, pe de alta parte, de incercarile unora de a manipula piata, in demersul lor - justificat de interesele de moment – de a-si atinge anumite tinte. Este o situatie trista si, intr-o anumita masura, chiar frustranta pentru cineva care incearca sa reflecte realitatile unei branse. Poate ca exista persoane care s-ar multumiti cu analize „aranjate”, care sa ofere o imagine deformata a pietei, numai in ideea de a realiza rapoarte pozitive si de a se iluziona ca industria de profil merge altfel decat o arata realitatea. Pe cine incearca sa pacaleasca oare cei care furnizeaza date eronate despre activitatea proprie, fara a-si pune niciun moment problema ca asemenea actiuni compromit complet orice tentativa onesta de analiza? Mai sunt, totodata, manageri care refuza sa comunice, justificandu-si pozitia prin aceea ca informatiile solicitate sunt proprietate privata, iar divulgarea lor ar aduce prejudicii companiei sau ar dezavantaja-o in raport cu competitorii. Si uite asa apar rapoarte incomplete sau contradictorii, dificil de gestionat si de adus la un numitor comun, decat, poate, prin extrapolari, asumptii si diverse artificii statistice. Exista, in opinia mea, doua alternative pentru a depasi aceasta stare anormala: fie factorii de decizie ai companiilor renunta la a mai pretinde date reale despre piata, constienti fiind de inutilitatea acestora in masura in care sunt manipulate, fie accepta ca astfel de instrumente sunt necesare si, in acest caz, fac un efort normal de comunicare, incercand sa treaca peste secretomania actuala. Ar fi interesant de vazut, chiar si cu titlu experimental, in ce masura o abordare complet transparenta ar putea ajuta la adoptarea unor decizii corecte de management sau marketing. Pariul meu este ca o asemenea „minune” nu se va intampla niciodata in Romania. Mi-as dori insa sa fiu contrazis.
|