 Progresul tehnologic in ingineria mecanica gravizeaza, in prezent, in jurul conceptelor de inteligenta artificiala (AI) si Internet of Things (IoT), iar acest lucru se intampla inclusiv in industria de procesare a sticlei. Deja in acest domeniu, multe dintre tehnologiile respective au depasit stadiu de prototip si au intrat in productie. Masinile moderne au capacitati reale de a oferi productivitati sporite, in conditii de mare acuratete si folosind tot mai putina energie – aspect deosebit de important in contextul actual, in care accentul cade pe sustenabilitate. In mod natural, tehnologiile au un ciclu limitat de exploatare: sunt create, devin fezabile, se maturizeaza si intra in procesul de depreciere morala, iar in final sunt inlocuite. Exista si anumite idei preconcepute in domeniu, cum ar fi cea care multa vreme a impiedicat utilizarea laserului in sectorul vitrajelor. Metoda respectiva era considerata prea exotica si costisitoare pentru astfel de aplicatii, insa, pe masura ce dispozitivele respective au devenit mai accesibile si mai eficiente, acestea au inceput sa fie luate in considerare de procesatori, pentru operatiuni de perforare sau de masurare. Actualmente, chiar si aplicatii mai exclusiviste, cum ar fi cele de finisaj al suprafetelor, fac obiectul procesarilor cu laser, daca ar fi amintite doar operatiunile de sablare.
Solutii pentru depasirea actualei crize de personal specializat
Dupa automatizare, in mod firesc urmeaza epoca digitalizarii, care favorizeaza transformarea companiilor in entitati atotcuprinzatoare, capabile sa optimizeze tranzitiile si interactiunile dintre masini si operatori, ciclurile de productie si fluxurile de materiale. In pofida acestor dezvoltari, multe companii ajung sa-si atinga din nou limitele. Una dintre cauze este constituita de piata muncii, care se afla deja de mult timp in criza. In pofida unui grad ridicat de automatizare, coordonarea operatiunilor masinilor este dificila in absenta specialistilor, cauzand presiuni suplimentare pe costuri si intreruperi ale activitatii. Una dintre solutii poate fi digitalizarea: aplicatiile software pentru productie au capacitatea de a asigura imbunatatiri nete, nu doar prin „cartografierea” proceselor, ci si prin optimizarea fluxurilor. O conditie pentru ca lucrurile sa functioneze este reprezentata de acuitatea datelor furnizate programelor, care poate asigura rezultate corecte utile in actiunile ulterioare. De asemenea, este necesar ca personalul alocat pe acest segment sa fie sprijinit corespunzator in eforturile sale, prin asistenta pe fluxul de lucru, instructiuni de control, informatii despre starea utilajului si asigurarea unor interfete intuitive. Pe masura ce nivelul de interconectare creste, vor aparea si alte oportunitati pentru tehnologiile digitale, operatorii utilajelor urmand sa devina independenti de accesul la datele locale sau de panoul de control al masinii, avand capacitatea de a folosi o aplicatie pentru a lansa o comanda legata de o foaie de sticla defecta, pentru a identifica un stoc de sticla, pentru a stabili un proces din aval, pentru a transmite informatii de intretinere, pentru a raporta disfunctionalitati sau a comanda materiale. Multe dintre aceste operatiuni se vor realiza in cloud, ceea ce nu va exclude insa utilizarea resurselor on-premises (cu licente aflate in proprietatea companiilor). Digitalizarea proceselor de fabricatie, la fel ca si cea a vietii cotidiene, este inevitabila si va asigura companiilor din domeniul sticlei conditiile necesare pentru a ramane competitive si orientate spre viitor.
|
