Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Atenuarea schimbarilor climatice si impactul cresterii consumului de energie asupra mediului constituie, in prezent, niste prioritati globale. Un instrument simplu, dar deosebit de puternic, in lupta impotriva schimbarilor climatice este reprezentat de LCA (Life Cicle Assessment), ce reprezinta o metoda de evaluare a materialelor si proceselor, astfel incat acestea din urma sa poata fi imbunatatite, pentru a reduce impactul negativ al activitatii umane. Un demers deosebit de important in cadrul LCA este reprezentat de evaluarea comportamentului vitrajelor. S-a constatat, astfel, ca energia consumata in etapa de utilizare are cel mai semnificativ impact negativ. Utilizarea surselor de energie regenerabila ofera o optiune ideala pentru a minimiza consumul energetic ineficient, in conditiile in care optimizarea procedurilor operationale si imbunatatirea eficientei energetice in alte domenii genereaza deja rezultate pozitive. In ultimul deceniu, la nivel global, societatea umana, in ansamblul sau, a devenit constienta de efectele negative ale impactului antropogen asupra mediului inconjurator, aceasta fiind o realitate cuantificabila si validata din punct de vedere stiintific. 

 

In aproape toate ramurile economice au fost depuse eforturi pentru a defini sursa impactului negativ, in vederea anularii efectelor nedorite generate de materiale si/sau procese. Un instrument important in procesul de cuantificare si de evaluare a potentialelor astfel de cauze generate de activitatile umane este, dupa cum se mentiona anterior, LCA. Un domeniu specific de interes este constituit de impactul sectorului de productie. Nu numai ca acesta este un mare consumator de energie, dar si echipamentele utilizate in productie prezinta un consum pe masura. O analiza LCA bine instrumentata identifica impactul asupra mediului al echipamentelor/masinilor in fiecare etapa a ciclului de exploatare, de la extragerea materiei prime (materialele utilizate pentru a construi echipamentul), la constructia propriu-zisa, utilizarea in fabricatie, intretinerea si impactul destructurarii. Procesul ofera informatii validate si corelate, care sunt apoi utilizate pentru a identifica oportunitatile de reducere a impactul negativ asupra mediului, cum ar fi imbunatatiri ale materialelor utilizate, eficientizari operationale sau modificari ale proiectului de utilizare a echipamentului. Rezultatele LCA pot, de asemenea, sa identifice costurile si beneficiile economice ale echipamentelor, pe intreaga durata de exploatare. Informatiile sunt folosite pentru a lua decizii in cunostinta de cauza cu privire la oportunitatea investitiei in echipament sau daca exista alte solutii mai eficiente sau mai avantajoase din punct de vedere al costurilor. In general, efectuarea unei evaluari a ciclului de viata a unui echipament specific utilizat in unitatile de productie la scara poate ajuta la imbunatatirea conditiilor de mediu si economice durabilitatea ecologica si economica a procesului de productie. 

 

Revenind la sticla arhitecturala, aceasta a devenit un material omniprezent in constructiile moderne, oferind nu numai valoare estetica, ci si beneficii functionale precum iluminatul natural, eficienta energetica si izolarea termica. Pe masura ce preocuparile legate de mediu devin tot mai importante in practicile operationale uzuale, o intelegere cuprinzatoare a sistemului LCA aplicat acestui material este esentiala si necesita o abordare etapizata. Ciclul analizat incepe cu extractia materiilor prime, din acest punct de vedere fiind vorba, in principal, despre nisipul cu continut de siliciu, cenusa de soda si calcarul. Aceste materiale exista in abundenta in natura, dar extractia lor poate cauza perturbari semnificative ale mediului. Procesele miniere duc adesea la distrugerea habitatelor, eroziunea solului si poluarea apei. In plus, natura energo-intensiva a mineritului si a transportului are un aport semnificativ la emisiile de gaze cu efect de sera. Etapa de productie presupune topirea materiilor prime la temperaturi ridicate, pentru a forma sticla topita, care este apoi racita si modelata. Acest proces este intensiv din punct de vedere energetic, bazandu-se, de obicei, pe arderea combustibililor fosili. Productia unei tone de sticla emite, conform calculelor unanim acceptate, aproximativ 1,2 tone de dioxid de carbon. Alte preocupari legate de mediu includ poluarea aerului prin eliberarea de oxizi de sulf (SOx) si oxizi de azot (NOx), precum si generarea de deseuri solide din deseuri de sticla (resturi de sticla). Impactul transportului apare in timpul livrarii materiilor prime catre fabricile de productie si al distributiei produselor finite din sticla catre santiere. Aceste activitati se bazeaza in mod predominant pe vehicule alimentate cu motorina, contribuind la emisiile de carbon, poluarea aerului si congestionarea traficului. In ceea ce priveste instalarea, procesul implica utilizarea de adezivi, etansanti si diverse materiale de suport. Produsele in cauza pot contine compusi organici volatili (VOC), care au un aport semnificativ la poluarea aerului interior si prezinta riscuri pentru sanatate. In plus, manipularea si instalarea necorespunzatoare pot duce la spargere si generarea de deseuri suplimentare. In timpul fazei de utilizare, sticla arhitecturala poate influenta semnificativ eficienta energetica a unei cladiri. Tehnologiile avansate folosite la geamurile termoizolante, cum ar fi straturile cu emisivitate scazuta (Low-E) pot reduce pierderile de caldura pe timp de iarna si pot minimiza castigurile de caldura pe timp de vara (prin intermediul sticlei reflexive), diminuand astfel consumul de energie al cladirii pentru incalzire si racire. Cu toate acestea, productia solutiilor mentionate anterior implica consumuri suplimentare de energie si materiale. La sfarsitul duratei utile de exploatare, sticla arhitecturala este dificil de reciclat, din cauza contaminarii cu straturi de acoperire, rame si etansanti. Desi, din punct de vedere teoretic, materialul respectiv este 100% reciclabil, realitatea este ca o parte semnificativa ajunge la gropile de gunoi. Procesele de reciclare, atunci cand sunt implementate corespunzator, asigura economii importante de materii prime si energie, dar necesita separarea componentelor de contaminare, precum si un consum suplimentar de energie.

 

Amprenta de carbon constituie o variabila semnificativa in timpul extractiei materiei prime, fabricarii si transportului. De asemenea, disponibilizarea materiilor prime folosite in productie epuizeaza resursele naturale, iar emisiile provenite din operatiunile curente de minerit au ca efect, printre altele, poluarea apei. In ceea ce priveste generarea de deseuri, aceasta are loc atat in timpul productiei (cioburi), cat si la sfarsitul ciclului de exploatare. Pentru a limita aceste efecte nedorite, se impune adoptarea unor practici miniere durabile si aprovizionarea cu materii prime de la furnizori angajati in gestionarea mediului - actiuni de pot reduce impactul extractiei materiilor prime. De asemenea, utilizarea sticlei reciclate in procesul de fabricatie diminueaza nevoia de materiale virgine si consumul de energie. Probabil insa ca cel mai important segment este reprezentat, dupa cum se mentiona anterior, de zona echipamentelor de procesare. Astfel, inovatiile in productie, cum ar fi utilizarea surselor regenerabile de energie si imbunatatirea eficientei cuptoarelor, pot reduce semnificativ amprenta de carbon. Specialistii au cazut de acord asupra faptului ca implementarea celor mai bune practici de fabricatie si adoptarea unor tehnologii mai curate pot minimiza si mai mult emisiile de gaze cu efect de sera. Totodata, eficientizarea transportului poate avea un efect destul de vizibil. Optimizarea logisticii pentru a reduce distantele, utilizarea vehiculelor eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil si luarea in considerare a modurilor alternative de transport (de exemplu, feroviar) au capacitatea demonstrata de a reduce emisiile legate de transport.

 

La fel de importanta este incorporarea tehnologiilor avansate in pachetele de geamuri si proiectarea cladirilor astfel incat sa fie maximizat aportul de lumina naturala si imbunatatit nivelul de termoizolare, pentru a spori eficienta energetica in timpul fazei de utilizare. Adoptarea de standarde si certificari pentru cladiri (de exemplu, LEED, BREEAM, DGNB etc.), care pun accentul pe materialele durabile si pe eficienta energetica, poate stimula cererea de sticla ecologica. Nu in ultimul rand, imbunatatirea infrastructurii de reciclare si dezvoltarea de tehnologii pentru separarea si reciclarea eficienta a componentelor de sticla au rolul de a atenua impactul la sfarsitul ciclului de exploatare. Promovarea principiilor economiei circulare, prin care sticla scoasa din uz este reutilizata in produse noi, are rolul de a reduce semnificativ deseurile. In concluzie, sistemul LCA aplicat sticlei arhitecturale evidentiaza impactul semnificativ al acesteia asupra mediului, de la extractia materiei prime pana la eliminarea la sfarsitul ciclului de viata. Abordarea acestei problematici realmente complexe necesita o viziune atotcuprinzatoare, ce implica aprovizionarea sustenabila, productia eficienta din punct de vedere energetic, transportul optimizat, proiectarea ecologica a cladirilor si dezvoltarea unor sisteme de reciclare solide. Prin implementarea acestor strategii, industria constructiilor poate atenua amprenta sticlei arhitecturale asupra mediului, contribuind astfel la consolidarea componentei ecologice din cadrul conceptului mai larg de sustenabilitate.