O intrebare care isi asteapta inca raspunsul este aceea daca piata locala de tamplarie termoizolanta si-a epuizat sau nu oportunitatile de dezvoltare. Expertii si managerii invitati sa identifice cai concrete de iesire din actualul blocaj au abordari diferite referitoare la acest subiect. Pe de-o parte, exista opinii conform carora recesiunea a luat sfarsit odata cu lansarea ofertei companiilor autohtone pe piata internationala, iar pe de alta parte sunt pareri ce sustin mai degraba iminenta unor noi scaderi, specifice unei crize economice prelungite, cu profil in forma de W. De altfel, pentru Romania cel putin, cea de-a doua pozitie pare a fi mai bine ancorata in realitate, avand in vedere informatiile recente comunicate de Institutul National de Statistica si Studii Economice, care confirma incheierea celui de-al doilea trimestru consecutiv cu o scadere a PIB - ceea ce, din punct de vedere tehnic, este definit ca reintrare in recesiune. Desi aceasta realitate nu poate fi ignorata, reflectand - pana la urma - insuccesul strategiilor economice generale ale autoritatilor administrative cu efecte negative inclusiv asupra deja greu-incercatului domeniu al constructiilor, este prematur si irational ca situatia respectiva sa fie considerata ca o cauza unica a dificultatilor pe care le intampina acest sector de activitate. De fapt, oportunitati de afaceri au existat intotdeauna, inclusiv in perioadele de regres, insa nivelul de vizibilitate a acestora a fost mai mare sau mai mic, depinzand foarte mult de abilitatile manageriale individuale de a le identifica si, in consecinta, de a le exploata. Dupa cum observau recent mai multi analisti externi ce nu pot fi suspectati de aversiune sau atitudine partinitoare fata de industria locala, pana la urma finantarea unei companii - reprezentand forta motrice principala ce asigura functionarea unei societati - este un rezultat al relatiei bilaterale stabilite cu o institutie de creditare, iar elementul pe baza caruia se construieste aceasta este, in principal, increderea. De aceea, vina pentru blocarea liniilor de finantare nu poate fi pusa exclusiv pe seama bancilor (care, este adevarat, au strategii mai inflexibile fata de perioada premergatoare anului 2009), o mare parte a problemei venind din partea unor firme ce nu prezinta o bonitate suficienta, nu isi elaboreaza politicile de dezvoltare pe cercetari profesionale ale pietei, nu dispun de un instrument de marketing bine articulat si, in fine, se afla in imposibilitatea de a prezenta planuri de afaceri coerente si credibile. Pentru a elimina toate deficientele enumerate anterior este nevoie de investitii substantiale, realizate din resurse proprii, care, din pacate, au fost, de cele mai multe ori, risipite prin cheltuieli neproductive, indiferent de natura acestora. Desi pare un cerc vicios, totusi nu este, solutionarea dilemei fiind posibila printr-o atitudine manageriala responsabila, care sa presupuna o ordonare logica si obiectiva a prioritatilor, in concordanta cu interesele economice ale fiecarei societati in parte. Doar astfel pot fi exploatate putinele sanse oferite de o piata aflata de sase ani in declin, iar exportul este numai una dintre acestea.