TIPOLOGIA si fabricarea vitrajelor cu proprietati de rezistenta la foc |
Produse & Tehnologii Publicat de Ovidiu Stefanescu 03 Mai 2019 06:06 |
Sticla rezistenta la foc este o necesitate obiectiva in multe dintre proiectele contemporane, iar cererea sporita i-a determinat pe furnizori sa-si extinda foarte mult portofoliile pe acest palier in ultima vreme. Aceasta varietate este impusa inclusiv de motive obiective, in afara celor care tin mai degraba de design, avand in vedere proprietatile speciale si nivelurile de performanta impuse la anumite obiective de constructii. Conform definitiilor date de standardele de profil, la momentul actual produsele respective pot fi incadrate in trei categorii distincte: E - care asigura integritatea panoului; EW - pentru controlul radiatiei; EI - cu proprietati speciale de izolare. Dupa cum se observa, clasificarea se face in functie de tipul aplicatiei si de specificatiile tehnice prevazute in documentatia fiecarei lucrari in parte. Alte grupari pot tine cont de caracteristicile fizico-chimice ale produselor din categoria respectiva, insa acestea nu fac obiectul analizei curente. Ceea ce este de retinut se refera la varietatea sortimentala deosebita, cu perspective de extindere pe termen mediu si lung.
Modelele care asigura integritatea prezinta cele mai scazute performante
Sticla cu proprietati de integritate, incadrata in clasa E, constituie modelul de baza al vitrajelor cu proprietati de rezistenta la foc. Practic, atunci cand materialul de constructii este expus la actiunea unei flacari, aceasta are capacitatea de a impiedica penetrarea ei catre zona considerata vulnerabila. Spre deosebire de modelele superioare, nu asigura insa o bariera eficienta impotriva radiatei. In general, exista trei metode de fabricatie a sticlei de integritate. Prima este cea de armare, care consta in integrarea in structura materialului a unei retele de sarma, in momentul in care se afla inca intr-o faza fluida de agregare. De regula, astfel de produse sunt livrate la grosimi de 7 - 8 mm si sunt debitate la masurile impuse de proiect. Cea de-a doua modalitate de obtinere vizeaza consolidarea structurii produsului printr-un proces de securizare, care se realizeaza prin expunere la o temperatura ridicata. Astfel de produse se realizeaza cu dimensiuni prestabilite, ulterior fiind mai dificila aplicarea unui proces de debitare. In mod uzual, sticla securizata este disponibila la dimensiuni cuprinse intre 5 mm si 12 mm. In fine, cea de-a treia metoda este cunoscuta sub numele de laminare si consta in suprapunerea a doua sau mai multe straturi de sticla, asamblate prin intermediul unui adeziv lichid sau folie speciala, operatiune urmata de un proces de autoclavizare. Produsul finit, cu grosimi, de regula, mai mari de 7 mm se poate ulterior taia la dimensiunile solicitate. Materiale cu proprietati de limitare a radiatiei
In ceea ce priveste modelul EW, la fel ca in cazul vitrajelor de integritate, acesta poate preveni trecerea focului sau fumului spre zona protejata, in mod suplimentar avand proprietatea de a limita schimbul de caldura dintre cele doua medii, datorita modului in care straturile intermediare din structura sa interactioneaza cu focul. Conform celor stipulate in standardul EN 13501-2, cantitatea de caldura radiata prin masa unei astfel de sticle nu trebuie sa depaseasca 15 kW/mp atunci cand este masurata de la o distanta de 1 m (pentru comparatie, focul dintr-un semineu instalat intr-o camera de zi uzuala emite o radiatie de 5 - 8 kW/mp). De asemenea, in cazul produselor EW se disting trei metode de productie. Prima este aceea de acoperire a sticlelor securizate cu un strat avand proprietati speciale de reflexie a radiatiei, ce are ca efect reducerea seminficativa a caldurii care traverseaza materialul. Limita acestui produs este data de faptul ca nu poate fi taiat la dimensiunile dorite. O alternativa viabila ar fi, din nou, aceea a sticlei laminate, la care materialul adeziv este reprezentat de o rasina speciala sau un produs intumescent (care, la expunerea la caldura, are capacitatea de a se transforma intr-o bariera impotriva radiatiei). Grosimea unui astfel de produs difera de la un furnizor la altul si este cuprinsa intre 7 mm si 20 mm. In fine, mai exista posibilitatea insertiei intre doua foi vitrate a unui gel special, cu proprietati de rezistenta la foc. In aceasta situatie, produsul finit cu grosimi de 13 mm - 20 mm, nu poate fi debitat. Testele comparative realizate pentru a verifica diferentele intre modelele E si EW demonstreaza rapiditatea cu care anumite produse din zonele de protectie pot incepe sa fumege sau initia chiar arderea, atunci cand sunt expuse la o caldura excesiva. De asemenea, produsele EW ofera persoanelor mai mult timp pentru evacuare, iar pompierilor le asigura in mod optim accesul in aria expusa focului. |