Preferinta pentru truisme este specifica, din pacate, conationalilor nostri, fiind cultivata ca o floare rara, fara ca nimeni sa se gandeasca la natura sa semidocta: „iarna nu-i ca vara …”, „roata este circulara”, iar, mai nou, „investitorii nu vin in Romania din cauza infrastructurii rutiere degradate si a lipsei unui suport educational solid in plan profesional”. Unde-i, oare, noutatea? Ne minunam de o situatie deficitara pe care am generat-o singuri prin ignoranta, impasibilitatea si apetenta noastra traditionala pentru o stare de maxima dezordine, dupa care ne multumim sa stam pe margine ganditori, fluierand a paguba. Lipsurile pe care le invocam permanent, punandu-le pe seama unei „sorti potrivnice”, sunt, de fapt, consecinte ale acestor metehne comportamentale incurabile. Tot un loc comun a devenit, de exemplu, aplecarea vadita a managerilor auhtohtoni spre „analiza” dificultatilor altora, ignorand, cu buna stiinta, problemele proprii. Este mult mai simplu de explicat un esec prin comparatia cu o situatie similara mai grava. Vesnica grija pentru „capra vecinului” isi consolideaza permanent pozitia in topul preocuparilor unor experti care au terminat orice alta treaba cotidiana meschina si si-au canalizat complet energiile spre realizarea unor „analize metafizice”: cine a mai dat faliment, care sunt firmele competitoare cu probleme in planul creantelor, cum a cumparat nu stiu cine un utilaj si acum sta si se uita la el pentru ca nu are comenzi, ce producator sau furnizor si-a erodat iremediabil pozitia competitiva si altele asemenea. Fara a nega importanta urmaririi permanente si atente a mediului exterior al intreprinderii, pentru a lua cele mai bune decizii manageriale, este totusi nefireasca o abordare care sa puna accentul exclusiv pe asemenea probleme. Cel mai bine pentru competitorii din domeniul tamplariei termoizolante ar fi sa se concentreze asupra deficientelor personale si sa incerce sa le solutioneze intai pe acestea, promovand pe piata de profil produse/servicii care sa corespunda in totalitate din punct de vedere tehnic si calitativ cerintelor beneficiarilor si sa fie livrate la preturi aliniate la pragul creat de echilibrul dintre cerere si oferta. Desi deranjanta pentru majoritatea managerilor, concurenta este, in realitate, cel mai bun catalizator al unui domeniu de activitate si, daca nu este depasit un nivel maxim de „aglomerare” pe o anumita piata, aceasta reprezinta o solutie optima pentru progres. Alternativa unei „cereri captive” duce, mai devreme sau mai tarziu, la plafonare tehnica si la epuizarea ireversibila a potentialului lucrativ. Echilibrul este, realmente, panaceul de care are disperata nevoie bransa de tamplarie termoizolanta din Romania, fara de care vindecarea sa de tarele trecutului si asigurarea conditiilor pentru o dezvoltare durabila sunt doar niste deziderate utopice.