Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Una dintre problemele spinoase care a suscitat inca din 2010 (data de intrare in vigoare a standardului EN 14351-1) atentia specialistilor a fost cea legata de modul in care producatorii de tamplarie termoizolanta pot desfasura, in conditii legale, procesul de control al productie in fabrica. Pentru a lamuri intr-o oarecare masura acest subiect, a fost solicitata opinia expertilor de la IFT Rosenheim, entitate unanim recunoscuta in bransa pentru obiectivtatea abordarii si pentru nivelul ridicat de experienta detinuta in domeniul testarii ferestrelor, cu atat mai mult cu cat o mare parte dintre cercetatorii laboratorului bavarez au facut parte nemijlocita din comisia tehnica europeana care a conceput si redactat norma comunitara.

Recent, din partea institutului german ne-a fost pusa la dispozitie opinia lui Andreas Woest, unul dintre cei mai competenti tehnicieni europeni in ceea ce priveste subiectul respectiv. Acesta a aratat ca „luand in considerare exceptia caracteristicii capacitatii de eliberare (ability to release), testata in cazul usilor instalate pe rutele de evacuare si unde se aplica sistemul de atestare a conformitatii AoC 1 (ce impune realizarea controlului productiei de catre un laborator de testare acreditat si, implicit, notificat la Comisia Europeana), pentru toate celelalte categorii de ferestre si usi pietonale de exterior fara rezistenta la foc si caracteristici de etanseitate la fum este valabil sistemul AoC 3, descris in regulamentul de comercializare a materialelor de constructii CPR.

Din pacate, standardul EN 14351-1 nu prevede in mod explicit cine ar trebui sa realizeze testele caracteristicilor esentiale ale ferestrelor (clauza 7.3 - 7.5). In aceste conditii, daca o companie doreste, de exemplu, sa verifice etanseitatea la aer sau apa a unui produs preluat direct din fluxul de fabricatie si sa foloseasca rezultatele obtinute strict ca o parte a controlului propriu al productiei, operatiunea respectiva poate fi realizata de oricine. Problema incepe abia atunci cand datele obtinute difera in mod esential de valorile declarate in rapoartele aferente testarii initiale ITT.

O posibila explicatie a producatorului ar putea fi aceea ca echipamentele folosite nu au fost calibrate corect.  Problema poate fi evitata prin colaborarea cu un laborator notificat, ale carui echipamente sunt verificate extrem de atent de organismele de acreditare. Totusi, din punct de vedere legal - in afara exceptiei mentionate anterior - controlul productiei fabricii in ceea ce priveste testarea caracteristicilor esentiale in AoC 3 poate fi realizata in orice mod considera producatorul ca este adecvat”.

 

Oricat de carcotas ar fi un observator, acesta nu poate nega obiectivitatea pozitiei exprimate anterior. Ea vine din partea unui institut implicat direct in actiuni de testare, cu activitate lucrativa intensa in acest domeniu, dar care nu sustine obligativitatea realizarii verificarilor la un organism acreditat. Mai mult, altruismul celor de la IFT este reflectat de insusi faptul ca au evitat impunerea intereselor laboratorului din Rosenheim chiar daca normativul este scris in cea mai mare parte de specialistii proprii. Desigur, s-a mizat pe existenta unei culturi tehnice minimale si a presupunerii ca oricine doreste sa verifice caracteristicile unui produs se adreseaza unei entitati care are know-how-ul si capacitatea de a desfasura procesul respectiv si de a furniza rezultate credibile.

Ar fi de domeniul absurdului sa testezi o fereastra la un centru de verificare a geometriei rotilor! Sau, pentru si mai multa „credibilitate”, sa apelezi la redactorii revistei Fereastra pe motivul ca au 20 de ani de experienta in domeniu. Cuvantul-cheie in aceasta ecuatie este „acreditat”. Asta inseamna ca lucrurile sunt verificate atent de o organizatie recunoscuta a statului, standurile de testare sunt calibrate periodic, nivelul de pregatire profesionala a angajatilor tinut sub un control strict si obiectiv etc. (toate cerintele respective se regasesc, de altfel, si in legislatia locala, mai precis in Anexa 4 a Hotararii Guvernului nr. 622/2004).

Doar astfel se poate afirma ca procedura de control al productiei este de buna-credinta, iar - ceea ce este si mai important - fereastra pusa pe piata corespunde normelor de conformitate cu intentia de utilizare. Altfel, cui foloseste o declaratie de performanta facuta pe baza unor rapoarte de testare ale unui prototip realizat special in acest scop (pregatit special pentru laborator), dar care nu are nicio legatura cu modele oferite utilizatorilor? Poate doar unei companii care doreste doar sa mimeze respectarea legislatiei europene …