Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Productia aluminului are o amprenta de carbon semnificativa, constata analistii de la McKinsey, iar calea catre un produs mai ecologic va impune implicarea activa a mai multor parti interesate din domeniu. Aluminiul are un rol important de jucat in eforturile globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, acesta fiind un element esential pentru o gama extinsa de sectoare economice, inclusiv ce al constructiilor. Spre deosebire de otel si plastic, aluminiul poate fi reciclat la infinit, fara pierderi de calitate. Datele disponibile arata ca aproximativ 75% din tot aluminiul produs vreodata este inca in folosinta in zilele noastre, ceea ce demonstreaza sustenabilitatea sa, care insa nu se manifesta la nivel la fel de pregnant in planul productiei. Desi abundent in solul si rocile Terrei, aluminiul nu se gaseste in forma sa pura si trebuie extras din compusi printr-un proces complicat de rafinare si topire, care necesita o sarcina mare si constanta de electricitate. 

Pentru a produce aceasta energie, multe tari se bazeaza pe carbune. La nivel global, aproximativ 55% din energia electrica necesara pentru topitoriile de aluminiu provine din centralele cu functionare pe baza arderii combustibililor fosili, ceea ce situeaza industria de profil printre sectoarele cu cea mai mare amprenta de carbon, reprezentand aproximativ 2% din emisiile GES. 

Pentru adaptarea la exigentele Green Deal, sectorul analizat va trebui sa-si  reduca emisiile de la aproximativ 15,9 tone metrice de echivalent dioxid de carbon (CO2e) per tona metrica de aluminiu primar (nereciclat), la mai putin de 0,5 tCO2e/t pana in 2050, mai arata reprezentantii McKInsey. 

In China, care fabrica aproape 60% din aluminiul primar din lume, cel mai mare producator al tarii si-a mutat o mare parte din capacitatea sa in provincia Yunnan, cu un potential hidroenergetic ridicat Multe companii exploreaza, de asemenea, tehnologii verzi, inclusiv captarea si stocarea carbonului, inert-anod ce evita formarea de CO2 si recomprimarea mecanica a vaporilor (MVR), care recicleaza caldura reziduala pentru a imbunatati eficienta. Cu toate acestea, portofoliul actual de proiecte ecologice a industriei, probabil ca nu este suficient pentru a atinge acest obiectiv ambitios de reducere de 95%.

Pentru a accelera ritmul decarbonizarii, sunt necesare actiuni indraznete pe mai multe fronturi. Producerea de aluminiu mai ecologic nu se reduce la inlocuirea energiei electrice produse din carbune cu cea din resurse regenerabile. In fiecare etapa a productiei de aluminiu, sunt necesare cantitati mari de energie cu sarcina constanta. Desi obiectivul final este acela de a plasa energia curata sau regenerabila in centrul procesului de productie, cel mai rentabil si eficient mod de a atinge acest obiectiv este reprezentat de implicarea unor tehnologii si solutii de ultima generatie. 

Practic, orice efort de a produce aluminiu cu emisii scazute de carbon trebuie sa se lege direct de capacitatea furnizarii de energie electrica necesare procesului de topire, in care aluminiul este extras din oxidul sau, alumina. Aproximativ 80% din emisiile GES din aluminiu primar sunt generate din topire, din care 81% sunt asociate cu electricitatea utilizata pentru electroliza. Pentru topitoriile de aluminiu care au optat sa furnizeze aceasta energie din propriile centrale electrice, spre deosebire de obtinerea energiei din retea, generarea solara sau eoliana poate fi un avantaj net. Dar, din cauza intermitentei lor, aceste surse regenerabile nu vor putea alimenta pe deplin procesul. Pentru a genera sarcini mari, stabile, unii producatori au apelat la hidroenergie. Dar aceasta optiune are insa un potential limitat de crestere, este specifica unor regiuni cu bazine hidrologice corespunzatoare si poate fi afectata de potentialele secete. Energia nucleara, sub forma de reactoare nucleare modulare mici (SMR), este promitatoare, dar se afla inca intr-un stadiu incipient de dezvoltare. Pentru multe topitorii ce au propria capacitate de generare, cea mai realista optiune pe termen scurt si mediu este reprezentata modernizarea centralelor electrice pe carbune sau a centralelor cu ciclu combinat de gaze naturale cu utilizarea si stocarea de captare a carbonului (CCUS).

Operatiunile de topire a aluminiului care isi obtin energie electrica din retelele nationale au doua posibile optiuni. Una este aceea de a incheia contracte de cumparare a energiei virtuale (VPPA) cu furnizorii. Aceste acorduri ar putea sustine noi proiecte de energie regenerabila, ar putea ajuta la accelerarea migratiei unei utilitati catre energie electrica cu emisii scazute de carbon si oferi o acoperire impotriva viitoarelor miscari ale preturilor energiei. O optiune alternativa este constituita de o relocare strategica in regiuni care beneficiaza deja de cantitati semnificative de electricitate verde.

Procesul de rafinare a oxidului de bauxita din roca sedimentara pentru a produce alumina genereaza, de asemenea, emisii de GES, desi mult mai mici decat topirea (17% din emisiile totale ale aluminiului). Decarbonizarea acestui proces va insemna schimbarea sursei de combustibil pentru cazanele termice de la carbune si combustibil greu precum motorina si uleiul. Producatorii din tarile cu acces la gaze naturale iau in considerare optiunea de a trece la cazane si calcinare pe baza de gaz natural, desi probabil ca aceasta optiune va reduce emisiile de rafinare doar cu aproximativ o treime. Alternativele aplicabile pe scara larga care ar putea diminua in mod real emisiile de rafinare termica sunt reprezentate de cazanele electrice alimentate fie eolian, fie solar, cele alimentate cu hidrogen verde sau cele care folosesc tehnologia MVR, reprezentand un proces de recuperare a energiei ce poate fi folosit pentru a recicla caldura reziduala. 

Una dintre provocarile pentru decarbonizarea aluminiului este ca cea mai buna tehnologie pe baza de combustibili fosili disponibila in prezent are o valoare actuala neta mai mare decat alternativa sa regenerabila. Depasirea acestor obstacole economice si atenuarea riscurilor potentiale va necesita probabil actiuni de colaborare intre partile interesate. Bancile, investitorii, factorii de decizie si clientii finali pot juca fiecare un rol important.

Specialistii McKinsey avertizeaza, de asemenea, ca decarbonizarea nu va fi ieftina. La nivel global si intre industrii, tranzitia la net-zero va presupune  cheltuieli anuale medii de 9.200 miliarde USD pana in 2050. Producatorii de aluminiu vor trebui sa renunte la productia pe baza de combustibili fosili si sa faca noi investitii in alternative cu emisii scazute de carbon, chiar daca acestea vor au o rentabilitate mai mica a capitalului si vor implica o anumita cantitate de risc tehnologic si de implementare. Institutiile financiare au capacitatea de a atenua unele dintre aceste riscuri si de a muta fluxurile de numerar catre investitii ecologice. Avand in vedere nivelurile in general ridicate ale datoriilor din industria aluminiului, ratele imbunatatite ale dobanzilor pentru investitiile cu emisii scazute de carbon si produse noi, cum ar fi imprumuturile verzi sau obligatiunile utilizate exclusiv pentru proiecte ecologice ar putea reprezenta o solutie factori cheie. In plus, bancile ar putea include consideratii climatice in deciziile lor de creditare.

De asemenea, imprumuturile guvernamentale acordate producatorilor de aluminiu ar putea contribui la compensarea unor costuri ale investitiilor ecologice, in timp ce contractele de carbon pentru diferenta (CCfD) ar putea aduce costurile operationale ale operatiunilor decarbonizate, in conformitate cu cele ale tehnologiei bazate pe combustibili fosili. Cu toate acestea, cel mai mare impact asupra economiei decarbonizarii provine din stabilirea pretului carbonului, fie prin scheme de tranzactionare, fie prin taxe pe carbon. Acest lucru ar putea stimula investitiile in aluminiu verde si ar putea permite economia tranzitiei net-zero a industriei.

La randul lor, utilizatorii de aluminiu au probabil un rol important de jucat in crearea cererii si pentru a ajuta la trecerea industriei catre decarbonizare. Aceasta ar putea include o prima de 5 pana la 10% pentru aluminiul verde sau prin luarea de angajamente ferme in avans pentru a-l cumpara. Asemenea acorduri de preluare ar putea fi negociate inainte ca o fabrica sa fie construita sau sa inceapa sa functioneze sau inainte de a se intreprinde modernizari majore, reducand semnificativ riscul potential al investitiei. Pentru producatorii care si-au stabilit obiective de decarbonizare pentru lanturile lor de aprovizionare, astfel de cheltuieli ar fi mai usor de acceptat, 

Cert este ca majorarea cererii pentru produse cu emisii scazute de carbon impinge industria aluminiului departe de procesele de emisie de carbon care au dominat productia in ultimii 135 de ani, concluzioneaza cei de la McKinsey. In acelasi timp, dinamica unei planete care se incalzeste este dovada ca schimbarea trebuie sa aiba loc cat mai repede posibil. Pentru a face din tranzitia ecologica o realitate, companiile de pe lantul valoric al aluminiului ar putea profita de oportunitate, pentru a lucra impreuna in vederea sprijinirii unei tranzitii coerente si a remodela astfel industria pentru cerintele urmatoarelor decenii.