 In intervalul 5 martie – 27 iulie 2012, dupa ce in perioada ianuarie-februarie se remarcase un puternic trend ascendent al cotatiei aluminiului primar, stabilite in cadrul tranzactiilor efectuate la Bursa de Metale din Londra (London Metal Exchange – LME), s-a consemnat o depreciere fara precedent, care a generat pierderi masive pentru investitorii ce au supraestimat initial cererea globala de aluminiu primar. Principalele motive ale acestei situatii au fost constituite de acutizarea crizei datoriilor suverane din zona euro, semnalele referitoare la incetinirea ritmului de recuperare a economiei globale (si, evident, a cresterii din China), lipsa unei reactii imediate din partea marilor corporatii internationale care au anuntat o limitare drastica a capacitatilor de productie, de multe ori supradimensionate, fara sa adopte masuri concrete in acest sens (ceea ce a dus la sporirea stocului in depozite etc. Se pare ca principalii operatori ai pietei au neglijat semnalele alarmante de depreciere a pretului din ultimul trimestru al anului trecut, punandu-le probabil pe seama factorului sezonier si sperand intr-o redresare, mai ales ca in ianuarie-martie a.c. cotatia a castigat teren, revenind la 2.000 USD/tona, pentru ca valorile din martie sa ajunga si la 2.356 USD/tona, reprezentand un record la cinci luni. Spre finele primului trimestru s-au testat praguri psihologice de 2.150-2.200 USD/tona, pe fondul stirilor contradictorii potrivit carora mari cantitati de aluminiu primar ar fi blocate in tranzactii financiare, in pofida stocului arhisuficient anuntat de LME (ce fluctueaza in jurul valorii de 5 milioane de tone), determinand o penurie la nivelul celor ce se aprovizioneaza efectiv cu aceasta materie prima. De aceasta data, s-a semnalat existenta unor mari cantitati de metal in depozitele din Detroit (SUA), managerii acestora efectuand livrari si prin intermediul porturilor Vlissingen – Olanda, respectiv Johor – Malaezia. Majoritatea analistilor sustinea in acel moment ca aproape 3,5 milioane de tone din fondul de aluminiu primar coordonat din Detroit ar fi constituit stocuri ce faceau obiectul unor acorduri financiare, iar informatiile respective constituiau o baza incompleta de estimare a evolutiei cotatiei. In acelasi timp, s-a constatat faptul ca nivelul cererii din China nu este sustenabil, asa cum se considera anterior, deoarece guvernul de la Beijing a luat decizia de a stimula cu prioritate cheltuielile primare de consum ale populatiei, in detrimentul investitiilor in constructii si al celor de capital (industriale). Cu toate acestea, expertii prognozau ca, in a doua parte a anului in curs, cotatia LME pentru contractele incheiate la trei luni va depasi 2.600 USD/tona. Previziunea respectiva s-a dovedit a fi iluzorie, in conditiile economice actuale, iar investitorii ce au mizat pe un pret-record au fost obligati sa se adapteze realitatilor curente.
Combinatie nefasta intre tranzactiile financiare si acumularile din depozite
Prima crestere puternica a cotatiei si implicit productiei de aluminiu primar a avut loc in anul 1999 (+94%), iar din acel moment s-a instalat un trend ascendent continuu, intrerupt insa in perioada de criza economica. Declinul a fost atat de abrupt incat i-a luat pe nepregatite pe fabricantii de aluminiu primar, aceasta categorie de furnizori supraestimand cererea de materii prime, astfel incat cantitatea disponibila in depozitele certificate de LME a ajuns la 4,98 milioane de tone. Avand in vedere viziunea optimista – si nejustificata - a managerilor principalelor corporatii active in industria aluminiului, rezervele pentru acest metal usor au sporit prea rapid si, intrucat oferta depaseste cu mult cererea reala, s-a ajuns la o reducere accentuata a pretului. Alte motiv pentru care in intervalul aprilie-iulie a.c. s-a remarcat diminuarea brusca a cotatiei din cadrul LME (de la 2.174,5 USD/tona la 1.849 USD/tona in iunie, pentru ca pana la finele lunii in curs sa nu mai poata fi sustinut pragul de 1.900 USD/tona, fiind consemnata doar intr-o singura zi o cota maxima de 1.934 USD/tona) este dat de incetinirea cresterii economice din China, recuperarea lenta din SUA si exacerbarea crizei din UE. Initial, se spera ca marii producatori chinezi, cum ar fi Chalco, vor fi nevoiti sa-si limiteze capacitatile din cauza majorarii costurilor energetice, insa premisa respectiva s-a dovedit a fi iluzorie. Pe baza celor mai recente documente emise de Institutul International al Aluminiului (IAI), numai in luna martie a.c. productia din China a atins 1.574 de tone (+10% fata de perioada similara a anului trecut), iar rata anualizata continua sa se majoreze. Totodata, se intentioneaza constructia unei fabrici cu o capacitate de 10 milioane de tone pe an, ceea ce constituie un nivel suficient pentru a acoperi 60% din comenzile interne. Potrivit Economist Intelligence Unit (EIU), in 2012 cererea globala ar putea spori cu 4,8% fata de 5,9% in 2011, iar din 2013 se va reveni la 5,2% pe an, insa cotatia LME va fi strict dependenta de volumul productiei. Expertii Bloomberg avertizeaza ca, daca pretul metalului usor fluctueaza sub pragul de 2.350 USD/tona, aproape o patrime din productia mondiala nu poate fi comercializata in mod rentabil si, in cazul in care cotatia nu depaseste 2.000 USD/tona mai mult de 50% din total se livreaza fara profit. Atat Bloomberg, cat si Goldman Sachs reprezinta agentii optimiste, care prevad ca, in conditiile restrangerii capacitatii si stocurilor, pana la finele anului in curs va avea loc o majorare a pretului la 2.300-2.350 USD/tona, cotatia medie pentru 2013 fiind estimata la 2.437 USD/tona. In schimb, specialistii Morgan Stanley raman pesimisti, sustinand ca in urmatoarele 10 saptamani, in cadrul LME vor avea loc noi reduceri cu inca 225 USD/tona pornind de la pretul actual, de 1.897 USD/tona, pe fondul diminuarii numarului de tranzactii, sporirii productiei si, in consecinta, cresterii stocului. In acceptiunea Morgan Stanley, in 2012 se va remarca, insa, o majorare de 7,2% a cererii pe pietele emergente (pentru industria auto si de ambalaje, excluzand sectoarele afectate – de constructii si tamplarie), iar in 2013 nivelul ar putea fi de 8,2%, numai in contextul reducerii cantitatii disponibile. Poate ca una dintre cele mai complexe analize cu privire la situatia LME si la factorii negativi de influenta ramane cea elaborata de economistii National Australia Bank (NAB), care au aratat ca pretul metalelor primare s-a diminuat cu 5% in iunie 2012, pentru a patra luna consecutiva, pentru a fi cu 22% mai mic decat anul trecut. "Cele mai puternice diminuari s-au constatat la aluminiu, plumb si nichel (-26%), in timp ce zincul si cuprul s-au confruntat cu un declin mai putin accentuat (-18%). In iulie, pentru nichel a avut loc inca un regres de 6% (fata de media lunii iunie), insa aluminiul si zincul si-au modificat cotatiile intr-un ritm relativ nesemnificativ comparativ cu precedentele 30 de zile (-3%). Problemele zonei euro, exacerbate de nesiguranta specifica sistemului bancar din Spania, nivelul incert al cererii globale si incetinirea ratei de crestere a PIB in China la +7,6% (de la +9,2% in 2011) reprezinta si in continuare principalele premise negative ce afecteaza operatiunile investitorilor si/sau detinatorilor de fonduri speculative. In ceea ce priveste aluminiul, combinatia nefasta intre tranzactiile financiare si acumularile din depozite fac ca primele achitate pentru achizitia efectiva a acestui metal (reprezentand diferenta platita peste pretul contractual al LME pe segmentul «cash» sa fie tot mai mari. In conditiile in care cotatia LME a ajuns la nivelul minim al ultimilor doi ani sunt necesare limitari ale capacitatii fabricantilor mondiali de aluminiu primar, necesare pentru o reajustare cat mai rapida a ofertei la realitatile pietei", se arata in raportul NAB. Informatii suplimentare, la www.lme.com |
