Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Se pare ca da, mai ales la noi, unde nu exista reguli nescrise ce ar trebui, in mod teoretic, respectate. Legiuitorul, indiferent de forma normei pe care o emite, nu are cum sa prevada toate alternativele si sa previna fraudele posibile. Iar atunci cand in joc intra „expertii” in identificarea „fisurilor” - adevarati copoi fara scrupule sau, pur si simplu, actori conjuncturali in acest nickelodeon cu mare succes de casa - lucrurile pot degenera in detrimentul utilizatorului final.

Un asemenea fenomen se petrece in ultimii ani in domeniul tamplariei termoizolante din Romania, unde procedurile - clare ca lumina zilei pentru majoritatea producatorilor europeni - sunt incalcate fara nicio jena. Dorind sa fim mai catolici decat Papa, am reinterpretat regulamentul european de comercializare a produselor de constructii, inventand un registru de inscriere a companiilor care aplica marcajul CE, fara a ne gandi, de exemplu, ca alternativa nici macar nu exista. Cu alte cuvinte, pentru a vinde ferestre in Romania sau aiurea in Europa (pentru rigoare, spatiul economic european - EEC), nu se pune problema respectarii prevederilor EN 14351-1, a carui aplicare este obligatorie din 2010. Acest exces de zel, explicabil poate doar de dorinta autoritatilor de a mai justifica niste salarii, a actionat doar ca o perdea de fum, care a acoperit, de fapt, modul absolut ridicol in care norma sus-mentionata a fost aplicata.

Practic, cei mai multi manageri au inteles sa adopte solutia formelor fara fond, realizand teste pentru o fereastra oarecare, pe baza carora au elaborat o declaratie de performanta considerata valabila pentru toata gama de produse. Motivatia lor: preturile mari. Altii, nu putini la numar, au preferat varianta si mai comoda a testarii in cascada, facandu-se ca nu inteleg faptul ca rapoartele de testare preluate de la furnizori sunt valabile in mod strict pentru sistemele si tipo-dimensiunile acoperite de documentele respective (pentru lamurire, sistemul a fost gandit pentru a ajuta microintreprinderile si nicidecum pentru a folosi ca un instrument de controlling pus in slujba „rechinilor” pietei).

O alta aberatie, neintelegere sau rea-vointa este aceea ca procedura de control al productiei este in continuare considerata voluntara, pentru simplul motiv ca standardul nu prevede obligativitatea realizarii sale de catre un organism notificat. Fals! Calitatea produsului finit si conformitatea sa cu valorile inscrise in raportul de testare nu pot fi obtinute decat printr-o monitorizare si un control permanent, realizat prin forte proprii (daca exista know-how-ul si instrumentele necesare - care, atentie, trebuie calibrate periodic tot de un laborator notificat) sau in colaborare cu o institutie care are capacitatea de a desfasura astfel de actiuni.

Nota bene, astfel de laboratoare, organisme de certificare sau de inspectie trebuie, conform legii, sa aiba competenta necesara, dovedita prin controale periodice extrem de stricte, realizate de autoritatile nationale prevazute in legislatie (in cazul produselor ce presupun aplicarea marcajului CE, in Romania RENAR este institutia de acreditare in cauza). De fapt, notificarea la Comisia Europeana chiar asta inseamna: asigurarea unui control strict al abilitatilor tehnice si profesionale, precum si a unui reglaj al instrumentelor care sa garanteze acuratetea testelor realizate si, in ultima instanta, conformitatea produsului finit. Toate au un singur scop: compatibilitatea cu intentia de utilizare sau, cu alte cuvinte, punerea la dispozitia utilizatorului final a unui ansamblu care sa-si indeplineasca in mod fiabil functiile, pentru o perioada decenta de exploatare.

Intrebarea care urmeaza este fireasca: este posibila atingerea acestui obiectiv de bun simt, pana la urma, in conditiile in care toate metodele de control al conformitatii sunt eludate sau tratate cu superficialitate? Oare „consumatorul rege” a devenit doar un slogan prafuit, iar profitul constituie singurul resort ce anima activitatile lucrative din Romania? Desigur, orice este „lucrativ” presupune, prin definitie, obtinerea de profit, dar in statele civilizate exista si conditii - scrise sau nescrise - ce protejeaza, realmente, interesele consumatorilor. De fapt, problema este, in esenta, una de cultura si civilizatie, iar pana cand „corpul” economic al Romaniei nu va capata imunitatea necesara pentru a respinge in mod natural asemenea anomalii, suntem condamnati sa ne adaptam cu stoicism la o stare de lucruri care lasa de dorit.