SECRETOMANIA producatorilor – o meteahna sau o boala? |
Punct de vedere Publicat de Ovidiu Stefanescu 05 Feb 2016 09:56 |
Producatorii romani de tamplarie termoizolanta se pot clasifica in doua mari grupe, in functie de modul in care sunt dispusi sa comunice date (simple, de altfel, fara nicio legatura cu strategii a caror dezvaluire ar putea periclita implementarea in conditii de siguranta a politicilor viitoare de dezvoltare) – si anume: managerii/administratorii care manifesta o anumita deschidere si furnizeaza informatii mai sau mai putin relevante, respectiv cei care nu fac acest lucru, din motive subiective sau obiective. Prima clasa se subdivide, la randul sau, in categorii de respondenti ce ofera date generale, fara a raspunde in mod precis la intrebarile adresate (cu abilitati lingvistice de diferite grade de rafinament, ce pot sau nu disimula intentia de ocolire a raspunsului), respectiv oameni dintr-o bucata – „rara avis” – care au capacitatea de a fi directi si a oferi opinii transante. Pana aici, totul pare acceptabil, prin combinarea informatiilor adunate si aplicarea unor criterii specifice de extrapolare putandu-se deduce, cu un grad acceptabil de acuratete, daca nu realitati pragmatice, macar tendinte de evolutie a pietei. Din pacate exista si categoria a doua, ce poate fi numita generic, a secretomaniei, care exercita un efect nefast asupra oricarei tentative de analiza.
Inclusiv in acest caz apar diferentieri clare. Merita studiata, pentru inceput, situatia celor care au facut parte initial din prima grupa de respondenti (de regula, din acea clasa de experti in eludarea raspunsurilor), care s-au dumirit, dintr-o data, ca efortul respectiv nu mai merita facut, cu atat mai mult cu cat acesta nu este recompensat prin punerea gratuita la dispozitie a unor variante complete ale analizelor realizate. Cu alte cuvinte, procesatorii informatiei – in cauza, membrii departamentului de analiza al revistei Fereastra – profita de pe urma acestora, le storc adevarate secrete industriale ce ar putea revolutiona domeniul de activitate, iar in final le pun la dispozitie materialul rezultat contra unor sume care nu sunt justificate de continutul acestuia! Desigur, nici de cealalta parte nu este complet exclusa o abordare subiectiva, insa ar fi de dorit „sa stam” - conform proverbului – „stramb si sa judecam drept”, incercand sa raspundem la cateva intrebari simple: Care sunt acele informatii atat de valoroase incat sa nu poata fi comunicate (inclusiv daca vorbim despre dotarea tehnologica, aceasta poate fi dezvaluita de furnizorii de utilaje care au interesul de a face publica informatia respectiva)? Ce institutie specializata in realizarea de studii, sondaje, cercetari si analize ofera gratuit celor intervievati produsul finit rezultat in urma compilarii datelor? Care este gradul de acuratete al analizelor realizate de cele mai cunoscute agentii de sondare a pietei? Si lista poate continua … In realitate, nu exista experti pe aceasta lume care sa ofere ceea ce orice manager viseaza sa primeasca: previziuni „precise”, pe termen mediu si lung. Criza economica a demonstrat, daca mai era nevoie, ca inclusiv institutiile cu „staif” au dat gres in mod lamentabil, din acest punct de vedere. Singurele informatii veridice ar putea fi constituite de cele referitoare la structura pietei si a distributiei, investitiile realizate si cele in curs de implementare, noutatile in materie de produse/servicii etc. De aici si pana la a avea pretentia unor premonitii cu grad ridicat de precizie, eventual livrate in mod altruist de o echipa care nu are altceva mai bun de facut, este insa cale lunga.
Special pentru final am lasat categoria cea mai interesanta si – in mod ciudat – cu aria cea mai mare de raspandire. Este vorba despre managerii care considera ca este sub valoarea lor sa disemineze informatii despre activitatea proprie. Fie ca intrebarile sunt puse eronat, fie ca persoanele care le adreseaza nu au competenta de a intelege concepte atat de abstracte cum sunt cele implicate de productia de tamplarie termoizolanta (cu echivalenta, poate, doar in ingineria genetica sau tehnica spatiala), fie ca timpul necesar sa fie alocat unor asemenea ocupatii lumesti lipseste cu desavarsire unor persoane implicate in profunde dileme metafizice, toate acestea constituie doar simple pretexte de a evita un proces firesc de comunicare. Cum altfel ar putea fi interpretata, de exemplu, o astfel de atitudine, atunci cand, la o solicitare fireasca de dialog, un asistent manager cu stagii inalte de pregatire (a se citi, abilitati de a-si feri seful de un stres suplimentar) isi invita interlocutorul sa-si formuleze in scris intrebarile, in asa fel incat sa trezeasca interesul de a raspunde al unei persoane prea ocupate pentru a-si pierde timpul cu asemenea fleacuri! Asta este hal de raspuns dat unui jurnalist! Nu mai ramane decat sa-si scrie singuri interviurile si sa le publice in cataloage de produse sau pe suporturile proprii (site-uri, oficioase sau ce-or mai avea la dispozitie). Efectul ar fi acelasi, adica nul! Aceasta reactie nu isi are radacinile in vreo frustare oarecare, ci este izvorata, pur si simplu, din indignare. Dar, acestia sunt oamenii si cu ei trebuie sa defilam!
|