 In intervalul 30 ianuarie – 2 martie 2012, dupa o scadere fara precedent a cotatiei aluminiului primar, stabilite in cadrul tranzactiilor efectuate la Bursa de Metale din Londra (London Metal Exchange – LME), s-a consemnat un puternic trend ascendent. Principalul motiv al acestei situatii a fost constituit de reactia marilor corporatii internationale – in incercarea de a limita pierderile consemnate in ultimul trimestru din 2011 – care si-au limitat drastic capacitatile de productie, de multe ori supradimensionate. Astfel, de la un nivel de 2.243,5 USD/tona (la data de 30 ianuarie a.c.), pe 1 februarie s-a testat un nou prag psihologic (de 2.300 USD/tona), insa in prima parte a lunii trecute problemele cu privire la salvgardarea Greciei au acaparat atentia investitorilor, ceea ce a facut ca pretul sa fluctueze intre 2.201 USD/tona (minimul intregii perioade analizate) si 2.309 USD/tona, pe 28 februarie a.c.). La data de 29 februarie a fost atins un nivel de 2.348,5 USD/tona, pentru ca – pe 1 martie – sa se stabileasca un record al ultimelor cinci luni (2.356 USD/tona). Explicand tendinta crescatoare fara precedent pe termen scurt, oficialii grupului Commerzbank au aratat, intr-o nota de cercetare, ca investitorii si detinatorii fondurilor speculative intentioneaza sa profite la maximum de recuperarea economica si cresterea cererii in tari considerate a fi piete strategice pentru consumul de aluminiu. „De pilda, Asociatia Fabricantilor de Aluminiu din Japonia (JAA) considera ca nivelul cererii pe plan local a inregistrat punctul maxim de inflexiune in perioada anterioara, iar in perioada urmatoare se va consemna o majorare continua, dupa opt luni de scadere consecutiva. Actualmente, se constata o sporire substantiala a primelor achitate de marii operatori industriali ce doresc sa achizitioneze aluminiu in luna aprilie, ceea ce reprezinta o premiera inregistrata din trimestrul al treilea din 2011 si pana in prezent”, se arata in analiza Commerzbank. Expertii celei de-a doua institutii bancare din Germania (ca marime) au mai subliniat ca, odata cu posibila relansare a activitatii din Japonia (stat ce reprezinta cel mai semnificativ importator din Asia si ocupa pozitia a patra in clasamentul principalilor consumatori), sectorul de profil din America de Nord va avea o dinamica optima, fapt confirmat si de asociatia transnationala din domeniu, care a anuntat o majorare de 6% a cererii din 2011 in SUA si Canada.
Corporatiile ce nu s-au adaptat rapid la exigentele pietei vor consemna pierderi importante
In ceea ce priveste datele fundamentale cu impact asupra pietei, marile corporatii implicate in productia de aluminiu primar si elemente conexe au inteles mesajele transmise de analisti, cu privire la pericolul unei oferte excedentare, incepand sa reactioneze in acest sens, mai ales ca urmare a pierderilor consemnate in octombrie-decembrie 2011. Primul anunt cu privire la diminuarea productiei a fost facut de presedintele Alcoa, care a declarat ca se vor initia proceduri de scadere cu aproximativ 12% a capacitatii anuale de productie. Astfel, inca din luna ianuarie a.c., a fost transmis un avertisment catre ceilalti operatori ai pietei si, mai ales, spre societatile mai putin disciplinate din China, care isi continua investitiile in dezvoltare, in pofida programului de restructurare impus de guvernul de la Beijing. Acest demers ar putea avea, in viziunea producatorilor, un efect benefic asupra cotatiei aluminiului primar, care a incepand din luna august 2011 – s-a situat cu mult sub pragul profitabil de 2.500 USD/tona. Specialistii sustin ca aproximativ 25% dintre companiile implicate in fabricarea aluminiului consemneaza pierderi, la nivelurile actuale ale pretului mediu stabilit in cadrul LME. Alte surse indica faptul ca sunt necesare reduceri si mai importante pentru a atenua impactul informatiilor contradictorii cu privire la cererea de aluminiu din China si la excedentul din Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana. Pe 27 februarie a.c., Norsk Hydro – care a evitat pana in prezent sa anunte o restrangere a productiei – a consemnat pierderi la bursa din Oslo (-3,2% pe actiune), dupa ce un raport a Macquarie Group a aratat ca, in 2012, piata mondiala de profil va fi grav afectata de supraoferta. „Productia efectiva pe plan mondial ar putea surclasa cererea cu o cantitate suplimentara de 419.000 tone in acest an, nivelul respectiv fiind in crestere fata de cele 388.000 de tone din 2011. Diminuarile anuntate ale capacitatilor de fabricatie constituie singura optiune a operatorilor, cu toate ca, deocamdata, este dificil de preconizat care vor fi reducerile efective ale productiei fizice”, se arata in analiza citata. Reactionand la aceste informatii, Svein Richard Brandtzaeg, presedintele Norsk Hydro, a precizat ca „decalajul dintre cerere si oferta se diminueaza rapid, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra pretului”. O atitudine de expectativa au adoptat-o si managerii Rio Tinto, care se bazeaza pe utilizarea de energie hidroelectrica, ceea ce le asigura o marja suficienta pentru a-si mentine rentabilitatea, cel putin pe termen mediu. Previziunile analistilor biroului LME din Singapore (LME Asia, entitate infiintata in 2010) indica o diminuare a cotatiei de la 2.356 USD/tona la cel putin 2.256,75 USD/tona, ca urmare a faptului ca piata acestui metal usor a devenit vulnerabila la atacul unei anumite categorii de investitori institutionali. La data de 29 februarie 2012, stocul oficial din depozitele acceptate de LME s-a situat la 5.107.775 tone, fata de 4.611.475 de tone pe 28 februarie 2011. Informatii suplimentare, la www.lme.com |
.gif "ABONARE REVISTE")
