Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

Polemica argumentata (scuzati pleonasmul) este, de departe, preferabila consensului, care genereaza automultumire si, implicit, plafonare. „Dormi linistit, … lucreaza pentru tine”, „Un presedinte pentru linistea noastra” sunt doar cateva sloganuri care mie, cel putin, imi provoaca repulsie. De aceea, lansez invitatia catre specialistii din bransa la o dezbatere deschisa pe tema clasei A in domeniul profilelor arhitecturale din PVC destinate executiei de tamplarie termoizolanta. Pornesc de la presupunerea ca toti cei interesati de un astfel de subiect sunt familiarizati cu prevederile standardului SR EN 12608. In opinia mea, pe acest segment de activitate exista probleme mult mai profunde decat apartenenta la o clasa sau alta, stabilita in functie de grosimea peretilor exteriori vizibili sau nevizibili ai sistemelor. De pilda, diferenta de gabarit este, conform normei armonizate, de trei zecimi de milimetru intre clasa A si clasa B. Asadar, un reper din prima categorie poate avea grosimea peretelui exterior de 2,8 mm, iar un altul din grupa urmatoare de 2,7 mm. Este asa o mare tragedie din punct de vedere al durabilitatii? Un element ce poate genera implicatii mult mai grave in ceea ce priveste durata de exploatare, este constituit de grosimea peretilor ce despart camerele de izolare, a caror dimensune a scazut mult fata de cea masurata in urma cu 10 ani. Oare, aceasta caracteristica nu are, la randul sau, un impact in ceea ce priveste stabilitatea dimensionala a profilelor? In aceeasi ordine de idei, stiut fiind faptul ca PVC-U este un material care isi modifica forma la impactul diferentelor de temperatura, este firesc faptul ca o atentie deosebita sa fie acordata inclusiv sistemelor de ranforsare, cu tot ceea ce inseamna acestea (caracteristicile materialului, grosime, sectiune etc.). Un ultim argument, deocamdata, este cel legat de reteta de fabricatie a sistemelor, care, din pacate, constituie un secret industrial (daca nu in ceea ce priveste substantele folosite, cel putin in materie de proportii ale acestora). Dupa parerea mea, daca se foloseste in exces un ingredient ieftin, cum este, de exemplu, carbonatul de calciu, riscul de fisurare si, automat, de destructurare a ferestrei creste alarmant, indiferent de grosimea peretelui exterior al profilului. Exista asadar riscul real ca, in orice moment, piata sa fie accesata de un producator asiatic, de pilda, care sa apeleze la un asemenea subterfugiu pentru a pacali consumatorii, argumentand calitatea solutiilor proprii prin apartenenta lor la clasa A. Toate acestea sunt elemente care ar trebui luate in considerare atunci cand este analizata fiabilitatea produselor – si anume mentinerea constanta a proprietatilor fizico-chimice, pe termen lung. Niciun standard nu poate reglementa corect aceasta problema, totul depinzand de responsabilitatea furnizorilor si de atentia pe care acestia o acorda activului de „reputatie” pe care il gestioneaza. Conditiile pentru prosperitate, pe termen lung, sunt urmatoarele: patroni multumiti, clienti multumiti, angajati multumiti. Dincolo de aceasta paradigma, sunt doar detalii mai putin relevante.